Aditivi alimentari

1. Introducere

Progresul continuu al societăţii umane a dus la o omniprezenţă a tehnologiei în toate domeniile. Produsele alimentare sunt şi ele obţinute astăzi cu ajutorul tehnologiilor şi procedeelor moderne, iar cererea tot mai mare care se înregistrează duce la o supraproducţie şi o ofertă variată din partea producătorilor alimentari. Astfel “ se face tot posibilul ca alimentele să aibă succes, să poată fi conservate pe perioade cât mai lungi, să aibă culori cât mai atractive, să fie cât mai bogate în vitamine chiar dacă sunt obţinute pe cale artificială.”

O lucrare ce aduce în prim-plan problema aditivilor alimentari nu poate fi decât binevenită în condiţiile în care în prezent “ practic nu există nici o reţeta care să nu conţină conservanţi, antioxidanţi, coloranţi, amelioratori, sad Celebrul cod E in spatele căruia se ascund diferite tipuri de aditivi si ingrediente alimentare, inclus în componenţa unui număr imens de alimente, duce zilnic, după cum spun specialiştii, la o deteriorare a stării de sănătate care poate să apară imediat sau în timp. Astfel după cum subliniază profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentara, “ lucrul acesta se poate vedea la impactul cu sănătatea. Din cauza unei alimentaţii necorespunzătoare care pe deasupra este şi toxică creste incidenţa bolilor cardiovasculare, tumorale, sau nutriţionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui să menţină şi să promoveze starea de sănătate a consumatorului, însa acest lucru nu se întâmplă. Toxiinfecţiile alimentare şi reacţiile alergice sunt poate cele mai blânde forme de manifestare ale unei alimentaţii nocive care pot duce la creşterea morbidităţii şi mortalităţii. Faptul că alimentaţia este proastă produce în rândul populaţiei un adevărat genocid, unul lent, care nu apare la suprafaţă acut. Efectele sunt devastatoare în schimb si se vad in timp”[ 7].

2. Noţiune. Clasificări. Codificare

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţă care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a cărei adăugare intenţionata la produsele alimentare in scopuri tehnologice, in decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament si ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componenta a acestor produse alimentare.

Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt “ substanţe adăugate în produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietăţi, a facilita anumite operaţii de prelucrare şi a asigura o anumită stabilitate în timp.”[2]

Numărul acestor substanţe este relativ mare şi sunt admise legal în diferite ţări, pe baza unui nomenclator acceptat pe plan internaţional.

Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitară din 16 decembrie 1998 pentru alimente “aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare[3]”

Aditivii pot fii extraşii din surse naturale,sintetizate in laborator astfel încât să fie, din punct de vedere chimic, identici alese componentelor naturale corespunzătoare(si deci,cunoscute ca”identic naturale”) sau aceştia pot fi componente sintetice, care nu au corespondenţi naturali. Aceşti aditivi sunt oferiţi populaţiei însă fără a cunoaşte consecinţele consumării acestora.

O clasificare întâlnită în literatura de specialitate împarte aditivii în funcţie de acţiunea acestora în:

a) conservanţi alimentari

Aceştia asigura prelungirea duratei de păstrare, a stabilităţii produselor alimentare, au acţiune bacteriostatica - împiedica multiplicarea microorganismelor şi bactericida, distrugând microorganismele. Această acţiune este pusă în evidenţă şi de studiile recente ale Institutului de Sănătate Publică Timişoara care efectuează determinări privind acţiunea antimicrobiană a unor aditivi alimentari.[4]

Principalii conservanţi alimentari admişi prin normele de igiena sunt:

- acidul benzoic

- sărurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)

- acidul ascorbic

- sărurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)

- acidul propionic

- sărurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)

- nitraţii de sodiu (Na) si potasiu (K)

b) antioxidanţii alimentari

Sunt substanţe ce asigură stabilitatea grăsimilor şi a produselor alimentare ce conţin grăsimi.

Acţiunea antioxidantă se datorează faptului că aceste substanţe au capacitate mărita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii graşi nesaturaţi care leagă mai greu (se măreşte perioada de inducţie a râncezirii), de exemplu:

- tocoferolul alfa

- substanţe de sinteză: