Aditivii alimentari

E-urile sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse în scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrarea (definitie conform Monitorului Oficial).

În istoria alimentatiei diferitelor civilizatii nu gasim E-urile. Ele sunt inventia secolului XX.

Definitia oficiala redata mai sus este ambigua si plina de omisiuni: Ce fel de substante? – naturale sau de sinteza? De ce sa ameliorezi calitatea? Despre ce calitatea este vorba? – organoleptica sau nutritiva? Ce se întelege prin tehnologie avansata? Aceste substante au sau nu reactii adverse? Daca au, sau daca nu se stie daca au, de ce se folosesc, totusi?

Cele mai multe E-uri au o istorie si o existenta identice: când se lanseaza pe piata, se spune ca nu sunt nocive, iar utilizarea lor este legiferata. Dupa câtiva ani, însa, se demonstreaza ca sunt nocive, si se da o alta lege, care le interzice.

Introducerea amelioratorilor în alimente nu a fost ceruta de consumatori. Producatorii le-au oferit pur si simplu, iar majoritatea oamenilor le manânca fara sa se întrebe ce este cu ele. De aceea, producatorii le ofera din nou. S-a nascut o uriasa si foarte rentabila industrie mondiala a E-urilor, care vinde cantitati enorme de produse specifice (20 mld. $ anual).

În prezent, se poate spune ca exista în lume „tari fara E-uri” si „tari cu E-uri”. Guvernele tarilor cu E-uri dau tot timpul legi care sa le interzica pe unele si sa le permita pe altele.

Demascarea efectelor nocive ale E-urilor si excluderea lor din alimentatie este o problema de constiinta civica, o problema de atitudine morala pe care trebuie sa o ia atât consumatorii, cât si cercetatorii în domeniu.