Alimentația copilului antepreșcolar

Alimentaţia raţionala este un factor important în asigurarea sănătăţii şi dezvoltării armonioase a copiilor şi adolescenţilor; ea favorizează dezvoltarea creierului, intelectului şi ameliorează starea funcţională a sistemului nervos, sporeşte rezistenţa organismului faţă de diferite boli, contribuie la micşorarea mortalităţii la copii. Cantitatea insuficientă şi calitatea inferioară a hranei au efecte negative asupra dezvoltării fizice şi neuropsihice a copiilor.

Necesarul zilnic al copiilor de proteine este sporit. Ei au nevoie îndeosebi de proteine animale, care asigură un nivel înalt al sintezei proteinelor în ţesuturile organismului în creştere.

În alimentaţia copiilor se ţine cont de calitatea proteinelor. Organismul, în cea mai mare parte, necesită proteinele laptelui şi ale produselor lactate. Pe lânga proteine, laptele este bogat în calciu, care se asimilează usor în organism şi posedă calităţi plastice.

Organismul copiilor necesită un surplus de aminoacizi esenţiali care asigură procesele normale de creştere şi dezvoltare a organismului. Până la vârsta de 3 ani histamina nu se sintetizează în cantităţi suficiente pentru îndestularea necesităţilor organismului în creştere. Unii aminoacizi ca lizina, triptofanul, histidina, alături de vitamina A, pot fi consideraţi ca factori de creştere. De menţionat că laptele este sarac în triptofan şi histidina. Aceşti aminoacizi se găsesc în proteina cărnii, a ouălor şi a peştelui. Lizina, triptofanul şi histidina se află în aceste produse alimentare în corelaţii favorabile pentru asimilare. Ouăle conţin vitelina, proteina care participă la formarea sistemului nervos central în calitate de material plastic pentru construcţia ţesutului nervos, inclusiv a celulelor creierului.

Grăsimile în organismul copiilor servesc drept material plastic, de asemeni ca dizolvant al vitaminelor A, D, asigurând asimilarea lor optimă. Unele grăsimi conţin vitaminele A, D, fosfolipide, acizi graşi polinesaturaţi, necesari la vârsta copilariei. Insuficienţa grăsimilor în raţia alimentară are efecte negative asupra proceselor imuno-biologige şi plastice din organism. Este dăunător însă şi surplusul lor în alimentaţie. Abuzul de grăsimi poate deregla schimbul de substanţe, înrăutăţi utilizarea proteinelor, contribui la dereglarea digestiei. Necesitatea în vitaminele A, D şi fosfolipide se satisface cu folosirea untului, laptelui, frişcăi şi a altor produse lactate, a ouălor. Valoarea calorică a grăsimilor în raţia alimentară zilnică trebuie să constituie 30% din energia consumată.

Glucidele sunt sursa principală de energie în organismul copilului necesară pentru activitatea musculară. Glicoliza decurge la copii mai lent ca la cei maturi, de aceea necesarul de glucide este mai mare. În alimentaţia copiilor o mare însemnatate o au glucidele uşor asimilabile, pe care le conţin fructele, bacele şi sucurile din ele. Sucurile sunt bogate în glucoză, fructoză folosită la sinteza glicogenului. O sursă importantă de glucide uşor asimilabile o constituie laptele care conţine lactoză. Raţia alimentară a copiilor trebuie să includă o cantitate suficientă de biscuiţi, bomboane, dulceaţă şi alte dulciuri uşor asimilabile. Zahărul trebuie să constituie nu mai puţin de 20% din cantitatea totală de glucide. De menţionat însă că surplusul de glucide în alimentaţia copilului provoacă dereglări grave ale metabolismului şi micşorează rezistenţă organismului către infecţii. În aceste condiţii se reţine creşterea şi dezvoltarea