Aroma de Lămâie

1. Descriere

Lămâia, fructul arborelui Citrus limon, face parte, alături de alte citrice (portocale sau grapefruit) din familia Rutaceae. Datorită compoziţie sale (în principal, foarte bogata în vitamina C), este folosita deopotriva în alimentaţie, cosmetică, medicină sau aromaterapie.

Lămâiul este un arbore care creşte 3-6m înălţime, prezintă ghimpi ascuţiţi pe tulpină şi ramuri. Prezintă frunze eliptice de culoare verde închis uşor roşcate cu lungimea de 6.25 – 11.25 cm, ramurile sunt subţiri.

Florile prezintă un miros plăcut, au 4 – 5 petale lungi de 2 cm. Petalele sunt albe pe partea dorsală, iar partea ventrală sunt purpurii. Fructul este oval prevăzut cu o coajă de culoare galbenă cu protuberanţe şi miros pătrunzător, are de asemenea o pulpă acidă.

Floarea de lămâi

Fructul de lămâie

Originea

Adevărata origine a lămâiului este necunoscută, se presupune că a fost descoperit în nord – vestul Indiei. A fost adus în Italia în anul 200 e.n., a fost cultivat în Irak şi Egipt în jurul anului 700 e.n. Mai târziu a fost cultivat şi în California (1751), precum şi în nord – estul Floridei în anul 1839.

Varietăţi

Astăzi lămâiul se cultivă în multe zone din lume, principalele varietăţi fiind:

- „Armstrong” a fost descoperită în California în 1909.

- „Avon” a fost introdusă în Florida în jurul anului 1934.

- „Bearss” apare pentru prima dată în Florida în 1952.

- „Berna” se cultivă în Spania, Algeria şi Maroc.

- „Eureka” este originară din Italia, acum este răspândită în întreaga lume.

- „Femminello Ovale” este originară din Italia.

- „Genoa” a fost introdusă în California din Genoa în 1875.

- „Harvey” este descoperită de Harvey Smith, este asemănător cu varietatea „Eureka”, se cultivă în SUA.

- „Interdonato” este originară din Sicilia.

- „Lisbon” a fost descoperită în Portugalia, se găseşte şi în Australia şi SUA.

- „Meyer” este un hibrid adus în SUA din China, se întâlneşte în Australia şi Noua Zeelandă.

- „Monachello” este de asemenea un hibrid.

- „Nepali Oblong” este originară din Assam.

- „Nepali Round” îşi are originea în India.

- „Perrine” este un hibrid creat de Dr. Walter Swingle în 1909.

- „Ponderosa” se întâlneşte cu preponderenţă în California şi Florida.

- „Rosenberger” este asemănătoare cu varietatea „Lisbon”, se întâlneşte în California.

- „Rough Lemon” este un hibrid originar din nordul Indiei, se cultivă în Europa, SUA, Africa.

- „Santa Teresa” se întâlneşte în Italia.

- „Sweet Lemon” a fost descoperită în Brazilia în 1914, se întâlneşte în zona mediteraniană, California şi Mexic.

- „Villafranca” este originară din Sicilia, se întâlneşte în SUA, India.

Climatul

Din punct de vedere al climatului lămâiul este mai sensibil decât alte citrice, astfel la -4…-5°C se defoliază, la -6°C creşterea este foarte înceată. Florile se distrug la -1.67°C, iar fructele înainte de maturizare se distrug la -2.22°. Lămâiul preferă zonele calde, este însă o plantă cu temperament de umbră. În ceea ce priveşte umiditatea lămâiul el preferă zonele cu precipitaţii medii anuale de 250 – 1250 mm/an, în perioadele de secetă este necesară irigarea.

Solul

Lămâiul nu este pretenţios faţă de sol, tolerează orice tip de sol cu pH 5.5-6.5. Astfel se poate cultiva pe soluri fertile, soluri sărace şi chiar nisip (Guatemala). Pe lângă proprietatea lui de aliment, lămâiul poate fi şi un arbore ornamental.

2. Caracteristici fizice şi fizico-chimice

2.1. Prezentarea sucului de lămâie

Sucul de lămâie reprezintă lichidul apos rămas de la stoarcerea lămâilor, care este debarasat de pulpă prin centrifugare, apoi supus unui proces de decantare şi filtrare.

Sucul astfel obţinut prezintă următoarele caractere:

• randament 37.9%,

• extract uscat solubil 8.5%,

• pH=2.3,

• acid citric 6.13% ;

• acid malic 0.46% ;

• acid ascorbic 44 mg % ;

• glucoză 0,75% ;

• fructoză 0,62% ;

• zaharoză 0,63% ;

• azot 0,06 g/100 ml;

• fosfor 0,008 g/100 ml;

• potasiu 0,088 g/100 ml;

• calciu 0,011 g/100 ml ;

• magneziu 0,008 g/100 ml.

• Aminoacizii identificaţi: glutamic, γ-amino-butiric, treonină, prolină alanină, valină, izoleucină, leucină, fenilalanină, histidină, lisină, arginină, etalonamină.