Arome - Cimbru

THYMUS VULGARIS L. Cimbru de cultura; Thyme (eng); Thym (fr); Thymian (ger) este o planta medicinala si condimentara, originara din regiunea mediteraneana, centrul Europei si Siberia, ce face parte din ordinul Lamiales familia Lamiaceae.[1]

1.Raspandire

Cimbrul de cultura este raspandit în toata lumea dar cultivat cu precadere în Europa centrala, Africa de est, India, Turcia, Israel, Maroc si America de nord si sunt întalnite mai multe specii .[1]

2.Etimologie-istoric

In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel, cei mai multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine de la grecescul "thymos", care inseamna curaj. Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. De asemenea, numele grecesc al cimbrului este pus in legatura cu thymos-spirit care la origini insemna fum si verbul thyeim-a afuma, a oferi ofrande de tamaie. Referinta se face la faptul ca era ars in templele grecesti pentru mirosul placut care il emana. Cimbrul era utilizat si de vechii egipteni in procesele de mumuificare, pentru a imbalsama mumiile. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu. Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene.[2]

3.Caracteristicile cimbrului

3.1.Descrierea plantei

Thymus vulgaris se cultiva astazi ca planta medicinala si condimentara, se prezinta ca un semiarbust înalt de 10-40 cm, cu tulpina tetragonala erecta lignificata la baza. Frunzele sunt mici, ciliate, sesile, opuse linear-lanceolate, de culoare verde pe fata superioara si gri pe fata inferioara. Florile bilabiate de culoare violet-rosiatica sunt dispuse în verticile si reunite în raceme terminale. Fructul este o tetra-achena .[3]

3.1.Descrierea condimentului

Cimbrul de cultura este o planta intens aromata, ce poate fi comparata cu chimenul indian sau spanacul tamaios. Cimbrul de cultura este folosit atat proaspat cat si uscat.

Acesta are o aroma specifica, destul de puternica si un gust fin, usor iute, usor amarui, un pic afumat. In stare uscata, cimbrul de cultura are aroma si gustul mai puternic decat in stare proaspata.[3]

Intensitatea gustului:2

4.Compozitia chimica

Specia prezinta mai multe chemovarietati denumite dupa constituentul principal al uleiului volatil care variaza în concentratie dupa cum urmeaza: geranioliferum (cca. 90 % gerianol), linaloliferum (cca. 90 % linalol) paracymeniferum (1,8-cineol cca 70%), thujanoliferum (transtujan-4-ol + cis-mircen-8-ol de cca. 70%),thymoliferum (cu timol de pana la 70% si carvacrol cca 80%). Intereseaza chemotipul timolic care este si cel mai raspandit.[4]

Componentele bioactive se gasesc în toata planta dar în principal la nivelul trichoamelor (perisori tectori): cu structura triunghiulara care contin ace de oxalat de calciu si care se gasesc la suprafata epidermei de pe fata superioara a frunzei, si cu structura geniculata si glandulara (peri glandulari, structura epidermei acestora este alcatuita din 12 celule secretoare) situati la suprafata epidermei de pe fata inferioara a frunzei. De specificat faptul ca perisorii pot fi observati prin analiza microscopica a pulberii de Thymi herba fiind modul precis de identificare .

Componentele considerate active din punct de vedere biologic se gasesc în cantitati mai mari sau mai mici în Thymus vulgaris, planta este utilizata sub forma de pudra obtinuta din partile aeriene ale plantei Thymi herba cat si în uleiul volatil de cimbru Thymi aetheroleum obtinut prin distilarea cu vapori a partilor aeriene ale plantei.[5]

4.1. Compozitia uleiului volatil de cimbru

Uleiul volatile se obtine prin antrenarea cu vapori, din partea aeriana a plantei, recoltata in timpul infloririi, uscata sau partial uscata in prealabil. Sunt cunoscute 2 tipuri de ulei volatile: uleiul rosu si uleiul alb, cel din urma obtinandu-se prin redistilarea primului. Are un miros aromatic, puternic, diferit in functie de compozitia chimica.

Compozitia uleiului volatile de cimbru este foarte diferita , in primul rand in ceea ce priveste cantitatile in care se gasesc componentii de baza, timolul si carvacrolul. Variatiile sunt determinate de chemotipul aflat in cultura. Sunt chemotipuri in care acesti componenti pot lipsi, sau sunt componenti minori ai uleiurilor.[6]

Cimbrul de cultura în compozitia chimica contine o cantitate de ulei volatil ce variaza functie de chemotip 1-2,5%

Ca si componente bioactive în Thymi herba (planta întreaga) cat si Thymi aetheroleum (ulei esential) întalnim:

- hidrocarburi monoterpenice: -α si β-pinen, camfen, mircen, Δ3-caren, fenchen, limonen, p-cimen (10- 30%), p-metan, p-sabinen, terpinolen, γ-terpinen, α si β-felandren .

- compusi cu structura monoterpenica, saturata, nesaturata sau aromatizanta:

a) alcooli terpenoidici: geraniol, nerol, linalol, borneol, citronelol, 1,8-cineol, terpinen-4-ol, pinocarveol, pinocarvona, alcool fenchilic, citronelal, propionat si valerianat de linalil, cis-mircen-8-ol, trans-γ- tuianol.