Bolile Cerealelor

I.NOTIUNI GENERALE DESPRE BOLILE PLANTELOR

A. Definitia bolii

Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare, precum şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biotici (microorganisme) şi abiotici, care pot influenţa sănătatea lor luată individuala şi a culturii privită din punct de vedere populational.

Orice tulburare care apare în structura şi funcţiile unui organism, sub influenţa unui agent patogen sau de altă natură, urmată de modificări biochimice, fiziologice, citologice, histologice, anatomice şi morfologice, poartă denumirea de boală.

La plantele de cultură, noţiunea de boală are un sens practic, economic, determinat de procesul patologic care se concretizează în scăderea cantitativă şi deprecierea calitativă a producţiei.

Trecerea unei plante de la starea normală la cea patologică este greu de stabilit cu precizie, deoarece la început simptomele sunt imperceptibile dar mai târziu acestea se accentuează inducând schimbări evidente ce caracterizează starea de boală. Pentru diagnosticarea cu precizie a unei boli este necesară cunoaşterea detaliată a simptomelor, care reprezintă principalul criteriu macroscopic şi care îmbracă diferite forme în evoluţia bolii în timp.

Totalitatea modificărilor vizibile survenite în procesul de patogeneză, alcătuiesc tabloul simptomatologic al bolii.

Evoluţia procesului patologic trebuie privită în contextul interacţiunii dintre planta gazda - agentul patogen - factorii externi.

Determinarea cu exactitate a unui agent patogen presupune pe langa cunoasterea simptomelor tipice bolii si examinarea miscoscopica a acestuia.

Bolile plantelor se pot manifesta, ca simptome, pe diferite organe (sămânţă, rădăcini, colet, tulpini, frunze, fructe) sau pe mai multe organe în acelaşi timp.

Există unele boli care au un caracter generalizat, provocând îmbolnăvirea întregii plante, cum este cazul virozelor, tracheobacteriozelor şi tracheomicozelor, sau boli care ataca anumite organe ale plantei.

B. Clasificarea bolilor

În trecut bolile plantelor erau clasificate numai după simptomele pe care le provocau, fiind denumite: pătări, vestejiri, făinări, rugini, arsuri, putregaiuri etc.

După etiologie (cauza bolii) bolile sunt grupate în boli neinfecţioase (fiziologice) şi boli infecţioase (parazitare).

Bolile neinfecţioase se datoreaza acţiunii nefavorabile a factorilor de mediu (edafici, climatici) sau tehnologiei de cultură necorespunzătoare. Din punct de vedere populational al culturii agricole ,exista adesea o multitudine de manifestari de acest tip induse de tasare(strat de sol mai dens ce apare la araturi repetate la aceeasi adancime), zone cu exces de apa, exces de saruri, zone cu reziduuri fitotoxice de erbicide etc.

Bolile infecţioase sunt provocate de agenţi fitopatogeni(virusuri, microorganisme,alge, plante superioare parazitare).

Bolile infecţioase se clasifică după mai multe criterii şi anume:

a) după natura agentului fitopatogen:

- viroze - boli produse de virusuri

- micoplasmoze - boli produse de microorganisme de tip Mycoplasma

- bacterioze- boli produse de bacterii

- micoze- boli produse de ciuperci

- antofitoze- boli produse de antofite semiparazite şi holoparazite;

b) după evoluţia şi durata procesului patologic, există:

- boli acute(ritm de dezvoltare rapid);

- boli cronice(ritm de dezvoltare lent);

c) după caracterul infecţiei se deosebesc:

- boli localizate(majoritatea)

- boli generalizate(viroze, micoplasmoze,traheobacterioze,traheomicoze);

d) dupa aria de raspandire, deosebim:

- boli epidemice sau epifitii(se raspandesc cu viteza mare, ocupa suprafete intinse, provoaca adevarate invazii insa apar periodic);

- boli endemice sau endemii,sunt cantonate intr-o anumita regiune,se manifesta an de an cu o intensitate variabila;

In funcţie de localizarea agenţilor fitopatogeni, de mecanismele de transmitere a bolilor de la un an la altul şi de mecanismele de răspândire în cursul perioadei de vegetaţie, bolile plantelor se, pot clasifica în 4 categorii, prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4

Clasificarea ecologică a bolilor infecţioase

I. Infecţii de sol sau radiculare

Exemplu : înnegrirea bazei tulpinii grâului, putregaiul alb

II. Infecţii seminale

Exemplu : cornul secarei, mălura grâului

III. Infecţii ce se realizează prin aer şi în picăturile de apă, foliară şi pe tulpini

Exemplu : rugina brună a grâului, rugina coronată a ovăzului

IV. Alte tipuri de infecţii (vectori, seminale etc.)

Exemplu : piticirea galbenă a cerealelor

Această clasificare ecologică are o importanţă deosebită deoarece permite să se înţeleagă mai bine modul în care se realizează sistemele de protecţie integrată faţă de boli.

Când se trece la elaborarea măsurilor de protecţie a plantelor pe baza cunoştinţelor ecologice mai aprofundate, bolile se clasifică în 4 categorii :

a) Boli principale, care se întâlnesc an de an în cultura agricolă din zonă şi care produc pierderi de recoltă ce impun lucrări sistematice de protecţie.

De exemplu : mălura grâului etc.

b) Boli secundare, care se întâlnesc în cultură agricolă, dar pot produce pierderi numai în unii ani şi impun în aceste condiţii lucrări de combatere. De exemplu, pătarea în ochi a bazei tulpinilor de grâu, septorioza grâului, rincthosporioza ,etc.

c) Boli potenţial păgubitoare, care se întâlnesc în culturi dar, de regulă, nu produc pierderi.

d) Bolile produse de patogeni polifagi (Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Rhizoctonia solani etc), care, în funcţie de cultură şi zonă, se pot încadra în una din primele 2 categorii de boli.

Această clasificare are o importanţă ecologică deosebită, deoarece sistemul de protecţie al culturilor agricole se construieşte numai pe bolile principale, diminuând deci considerabil presiunea substanţelor chimice asupra agrobiocenozei ; pentru bolile secundare tratamentele intervin mult mai rar şi numai atunci când acestea se justifică economic.