Bucătăria creativă

BIOLOGIA, ALIMENTAŢIA ŞI BUCĂTARUL

Omul, ca fiinţă trebuie să ţină seamă de Natură din care el decurge şi cu produsele căreia se hrăneşte. Alimentaţia contemporană a omului este sistemul cel mai complex de hrănire biologică.

Pentru o bună înţelegere a problemelor alimentaţiei, în particular ale bucătăriei, este necesar a se porni de la marile sisteme din care acestea fac parte.

Alimentaţia umană şi bucătăria prin care este pregătită şi servită răs¬pund şi se alinează unor legi generale, legile biologiei, care trebuie avute în vedere pentru a se desprinde scopul şi condiţiile de realizare a unora din procesele ce intervin în legătură cu hrana.

Organismele vii sînt sisteme deschise, fapt pentru care execută per¬manente schimburi de energie şi substanţe cu mediul ambiant.

Menţinerea vieţii, în general, este rezultatul unor funcţii de bază, co¬mune tuturor organismelor biologice, cum sînt: nutriţia şi respiraţia, circu¬laţia, metabolismul şi excreţia, sensibilitatea şi mişcarea, adaptarea conti¬nuă, evoluţia neîntreruptă.

Actul alimentar reprezintă acea manifestare a activităţii biologice prin care organismele vii procură, pregătesc; consumă şi metabolizează (tran¬sformă) hrana pentru a-şi acoperi necesităţile interne de substanţe şi energie, pentru a realiza — prin înlocuire şi compensare-stabilitatea şi dezvoltarea lor.

Rolul determinant pe care-l îndeplineşte hrana, face ca toate speciile să consume o mare parte din timpul biologic, din existenţa lor, pentru realizarea actului alimentar.

Viaţa omului este segmentată de specialişti în mai multe domenii dis¬tincte, care fiecare influenţează calitatea vieţii lui.

Dintre acestea, cele ce au legătură cu alimentaţia sînt următoarele:

— Viaţa biologică, ce se referă la activităţile biologice specific umane şi la condiţiile care afectează aceste activităţi. O alimentaţie echilibrată deter¬mină o bună stare de sănătate, cu tot ce generează aceasta pentru an¬samblul vieţii biologice, în timp ce subalimentaţia, supraalimentaţia şi malalimentaţia (sau alimentaţia greşită) sînt extrem de dăunătoare pentru viaţa biologică, fiind principalii factori de risc ce acţionează asupra sănătăţii.

— Munca (calitatea vieţii de muncă) precum şi calitatea umană a muncii, cuprinde atît condiţiile fizice de muncă, diferitele avantaje perso¬nale ce decurg din procesul muncii (remuneraţie, poziţie socială, funcţie etc), cît şi activitatea propriu-zisă de muncă.

— Familia este acel domeniu care cuprinde activităţile din gospodărie (menajere), creşterea copiilor, relaţii de familie bioafective, activităţi din timpul liber, condiţii de Jocuit şi altele. Nevoile alimentare şi procesele ce se fac pentru satisfacerea lor au loc mai ales în familie şi determină mult calitatea vieţii de familie.

— Timpul liber cuprinde totalitatea activităţilor pe care omul le desf㬺oară în mod liber pentru sine şi se referă la activităţile culturale, sportive, recreative etc. întinderea timpului liber indică acea parte care rămîne în afara muncii, activităţii obşteşti şi a activităţilor legate de menaj.

Organiza¬rea superioară a actului alimentar, a bucătăritului în special, este o cale deosebit de importantă pentru reducerea timpului consumat cu această activitate, pentru disponibilizarea timpului liber şi creşterea calită¬ţii vieţii.

Este evident că alimentaţia şi bucătâritul sînt doi factori ce au o pu¬ternică contribuţie asupra calităţii vieţii

În ceea ce priveşte evoluţia trebuinţelor umane, istoria dezvoltării omului, a societăţii omeneşti, indică o relaţie directa între dezvoltarea cul¬turală şi amploarea trebuinţelor. Pe scurt aceasta se poate rezuma prin următoarele particularităţi:

— creşterea nivelului de cultură şi civilizaţie a condus la apariţia con¬tinuă de noi trebuinţa;

— trebuinţele se împart în trebuinţe esenţiale (aerul, hrana, apa). şi trebuinţele secundare (adăpost, îmbrăcăminte).

— structura şi diferenţierile dintre trebuinţele esenţiale şi cele secun¬dare sînt într-o continuă schimbare, ponderea ocupată de cele esenţiale diminuîndu-se, fără ca importanţa lor să scadă;

— legăturile dintre anumite genuri de trebuinţe (materiale şi spiritu¬ale, fiziologice şi nefiziologice etc.) se reaşează la rîndul lor; unele trebu¬inţe se intercondiţionează reciproc,

— trebuinţele se pot substitui una pe alta, atunci când sînt echivalente ca utilitate;

CUM SE SIMTE NEVOIA DE HRANĂ

Cunoaştem din experienţa personală că nu mîncâm oricum şi oricînd. Alimentaţia este un act voluntar, controlat şi dorit, fiind datorat senzaţiei de foame şi de sete, pentru care acţiunile de satisfacere sunt influ¬enţate de apetit şi este încheiat atunci cînd apare saţietatea, stare cu du¬rată redusă.

Prin foame şi sete se înţelege suma senzaţiilor determinate de nevoia fizică de alimente şi de apă, iar prin apetit dirijarea preferenţială a intere¬sului pentru anumite alimente.

Nevoia de hrană ne este comunicată de organism prin semnalele foame, sete, apetit şi saţietate. Deoa¬rece cu fiecare dintre acestea ne întîlnim de mai multe ori pe zi, este util să căutăm să ni le explicăm.