Concentratia alcoolica

Imagine preview
(7/10 din 4 voturi)

Acest referat descrie Concentratia alcoolica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 24 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. Dr.Ing. Sonia Gutt

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

1. Scurt istoric al bauturilor alcoolice naturale din tara noastra
2. Arealele de producere a tuicii si rachiurilor naturale din tara noastra
3. Sortimente de rachiuri naturale
3.1. Clasificarea rachiurilor naturale
3.2. Caracterizarea principalelor sortimente de rachiuri naturale din fructe
3.3. Caracterizarea principalelor sortimente de rachiuri naturale din subprodusele rezultate de la vinificatie
4. Compozitia chimica a materiei prime
5. Fermentatia materiei prime pentru prepararea tuicii si a rachiurilor naturale
6. Distilarea borhotului de fructe
7. Randamentul în alcool al diferitelor materii prime folosite la distilare
8. Maturarea si învechirea rachiurilor de fructe
9. Continutul în alcool al distilatelor din fructe
10. Determinarea concentratiei alcoolice – Metoda de analiza
11. Indicatori de protectie sanitara
12. Bibliografie

Extras din document

1. Scurt istoric al bauturilor alcoolice naturale din tara noastra

Tuica este o bautura alcoolica obtinuta prin distilarea fructelor fermentate, în general si a prunelor, în special. Denumirea de tuica este întâlnita numai în tara noastra, deci este un produs autohton. Desi este considerata bautura nationala, despre tuica si rachiuri naturale s-a scris foarte putin.

Disilarea, ca metoda de obtinere a alcoolului etilic este cunoscuta înca din secolul al X-lea, totusi rachiul de fructe a intrat mult mai târziu în istoria distilarii. Prepararea rachiurilor de fructe si subproduse vinicole are o veche traditie în tara noastra si a constituit o activitate de baza pentru multi locuitori din diferite zone pomicole.

Se pare ca pentru prima data se fac mentiuni despre prepararea tuicii pe teritoriul locuit de români în anul 1570 în localitatea Turt din Satu-Mare.

Prunarii din zona dealurilor în tara noastra si-au câstigat existenta partial sau total din cultivarea prunului, al carui produs principal era rachiul de prune.

În anul 1784 statul înfiintase cârciumi ale fiscului în Transilvania fixând si taxe în plus de 11/2 creitari de vadra de vin si de un creitar pentru o cupa de rachiu.

Distilarea cunoaste o mare dezvoltare în judetul Putna. Daca în anul 1870 existau 600 de velnite, în anul 1882 numarul lor creste la 1082, ca în anul 1887 sa se ajunga la cifra de 1342 în special în zona viticola si de deal.

Desi numarul distilariilor si gradul lor de utilizare a scazut dupa 1989, se remarca în acelasi timp, o intensificare a activitatii de producere a tuicii si rachiurilor naturale în gospodariile populatiei în cazane cu foc direct.

Înainte de decembrie 1989 în judetul Satu-Mare erau 158 cazane cu foc direct sub patronajul Vinalcoolului si 2 distilerii (Livada si Turt) care foloseau aburul ca agent termic. Dintre cazanele cu foc direct, 154 erau amplasate în satele si comunele judetului, iar 4 cazane erau instalate în cele 4 oarase ale judetului (Satu-Mare, Carei, Negresti-Oas si Tasnad).

2. Arealele de producere a tuicii si rachiurilor naturale din tara noastra

Arealele pentru producerea tuicii si rachiurilor naturale se întâlnesc în ecosistemele pomicole din zona colinara raspândite pe întreg cuprinsul tarii, acolo unde predomina prunul, marul si parul.

Dintre judetele cu o veche traditie în obtinerea tuicii si a rachiurilor naturale primul loc îl ocupa judetul Vâlcea. Aici predomina distilatele din prune cu o tarie de pâna la 24% vol. rezultate în urma unei singure distilari în cazane cu foc direct sau distilerii cu abur. Înca de la inceputul secolului XX se mentioneaza ca numarul cazanelor pentru distilare se ridica la 4810. Majoritatea cazanelor pentru distilare folosite în aceasta zona sunt de capacitate mica, rar depasind 100 l. Situatii similare se întâlnesc si în judetele vecine (Gorj. Mehedinti, Dolj si Olt). Desi aceste judete sunt mari producatoare de distilate, totusi nu s-a impus un produs cu denumire consacrata. Comercializarea distilatelor se facea sub denumirea de „tuica selectionata” de 24%vol..

Prunul în pomicultura Olteniei este o specie de baza si ocupa în jur de 30% din suprafata pomicola. Dupa însusirile de compozitie si calitate, cea mai buna tuica s-a dovedit a fi cea obtinuta din soiurile d’Agen si Vânat românesc, cu taria cuprinsa între 30 si 31% vol.. Aceasta tuica se remarca printr-o nuanta placuta de dulceata, bine proportionata si expresiva, imprimata de particularitatile soiului. Tuica al carei continut în alcool depaseste 40% vol. în aceasta zona este mai aspra, cu gust arzator si mai putin acceptata de consumatori.

În judetul Arges exista o veche traditie în obtinerea distilatelo din prune, fiind cunoscuta „tuica de Pitesti”, cu o tarie care depaseste 30% vol..

În judetele Dâmbovita, Prahova si Buzau, alaturi de prune, la distilare se folosesc si merele. În aceasta zona este renumita ”tuica de Valeni”. În unele centre ale bazinelor pomicole Buzau, Valenii de Munte, Târgoviste pâna la 80% din productia de fructe este valorificata prin obtinerea de produse alcoolice.

În Transilvania arealele pentru distilare sunt mai extinse, fiind cunoscute înca din secolul XVI, când apar unele mentiuni scrise despre renumita „tuica de Turt”.

În judetele Harghita, Covasna si Mures se obtin distilate din prune si mere cu o tarie mult mai mare prin dubla distilare si separarea fractiunilor. Aici este cunoscuta „tuica muresana” din prune cu taria de 50% vol..

Fisiere in arhiva (1):

  • Concentratia Alcoolica - Bauturi Alcoolice.doc

Alte informatii

Am prezentat acest referat in anul 2 de facultate la Universitatea "Stefan cel Mare" din Suceava, Facultatea de Ingineria Alimentara, profil Ingineria Produselor Alimentare si am obtinut punctajul maxim. Universitatea „Stefan cel Mare” Suceava Facultatea de Inginerie Alimentara Specializarea Ingineria Produselor Alimentare