Descrierea produsului - țuică de prune

Descrierea produsului

Țuica este o băutură alcoolică obținută prin distilarea fructelor fermentate, în general și a prunelor, în special. Denumirea de țuică este întâlnită numai în țara noastră, deci este un produs autohton. Deși este considerată băutura națională, despre țuică și rachiuri naturale s-a scris foarte puțin. Țuica, fiind considerată pe bună dreptate o băutură națională nu trebuie să lipsească de la nici o masă cu specific românesc.

Scurt istoric

Distilarea, ca metodă de obținere a alcoolului etilic (ca medicament) este cunoscută încă din secolul al X- lea, totuși rachiul de fructe intrat mult mai târziu în istoria distilării. Prepararea rachiurilor din fructe și subproduse vinicole are o veche tradiție în țara noastră și a constituit o activitate de bază pentru mulți locuitori din diferite zone pomicole.

Se pare, că pentru prima dată se fac mențiuni despre prepararea țuicii pe teritoriul locuit de români, în anul 1570, în localitatea Turț din Satu-Mare (Cioltean, 1998).

Prunarii din zona dealurilor în țara noastră și-au câștigat existența parțial sau total din culivarea prunului, al cărui produs principal era rachiul de prune. În anul 1778, Alexandru Ipsilanti hotărăște să se interzică aducerea în țară de vinuri și rachiuri străine, având în vedere că “cea mai mare parte din locuitorii țării se află în județele de sus, agoniseala lor este aceasta, care în pădure, crânguri, mărăcini sădesc livezi de pruni de unde în alte dăți nu au fost: mai vârtos câteva județe, cum sunt Dâmbovița, Argeș, Muscelu, Vâlcea, Mehedinți, făcând rachiuri de prune; suma de vedre, le vând și cu aceasta-și țin viața”.

Distilarea cunoaște o mare dezvoltare în județul Putna. Dacă în anul 1870 existau 600 de velnițe, în anul 1882 numărul lor crește la 1082, ca în anul 1887 să se ajungă la cifra de 1342 “în special în zona viticolă și de deal a județului” (Cherciu, 1920).

Cu ocazia expoziției de la Paris din anul 1867 s-au întocmit niște rapoarte de către M. Michael Chevalier în care se fac referiri și la țara noastră: “printre arborii fructiferi trebuie așezat în primul rând prunul, a cărui cultură se face în principal în vederea fabricării țuicii……… Fructele, ca prune, caise, cireșe, pere, mere sunt conservate prin diferite procedee pentru consumul de apă. Cât privește alte fructe se usucă sau se consumă în țuică”.

Ion Ionescu de la Brad (1868) în “Agricultura Română în județul Mehedinți” spunea: “precît este de dificilă și ingrată cultura plantelor anuale spre munte, pe atît este de ușoară și lesnicioasă cultura arborilor și mai ales a prunilor. Rar om să fie aici în munte care să nu aibă livadă de pruni. Prunele se prefac toate în rachiu. Din 36 oca de prune iese o oca de rachiu de 12-15 grade. Rachiul este productul principal al subsistenței și înavuțirii locuitorilor din munți”.

În lucrarea “Chestiunea pomologică în România”, Ionescu G.D. (1899) descrie trei centre pomicole mai importante și redă producția de țuică pe mai mulți ani.