Determinarea compușilor organici volatili din mierea de albine

INTRODUCERE

Mierea este un aliment natural, de origine atât animală cât şi vegetală, fiind principalul produs al stupului. Ea este fabricată de albine din nectarul florilor, îmbogățit cu substanțe proprii și prelucrată de acestea pentru a fi apoi depozitată în faguri.

Există o mare varietate de sortimente de miere cu proprietăți diferite organoleptice (gust, culoare), în funcție de originea botanică. Zaharurile sunt principalele componente ce dau gustul mierii. În general mierea cu un conținut mai ridicat de fructoză (salcâm) este mai dulce comparativ cu cea care are mai multă glucoză (rapiță). Aroma mierii depinde deasemenea de cantitatea și tipul de acizi și aminoacizi prezenți. Practic, majoritatea elementelor chimice care compun aroma variază, în diverse sortimente de miere, în funcție de originea sa botanică. Aroma mierii are foarte mare importanță în industria alimentară ca și în criteriile de alegere ale consumatorului[5].

Polifenolii sunt un alt grup important de compuși pentru proprietățile funcționale ale mierii. Până în prezent s-a identificat o cantitate de polifenoli de circa 56 până la 500 mg/kg în diverse sortimente de miere. Polifenolii din miere sunt în principal flavonoizii, conținutul lor variind între 60 și 460 μg/100 g de miere și pot fi în cantități mai mari în mierea produsă pe timp de secetă la temperaturi ridicate .

În ultimele decenii s-au realizat studii extensive cu privire la compușii aromatici, identificându-se peste 500 compuși volatili diferiți, în diverse sortimente de miere. Cromatografia de gaze este cea mai raspândita metodă de analiză cromatografică, datorită faptului că prezintă o serie de avantaje. Folosirea unui gaz ca fază mobilă face posibilă realizarea unui transfer de masă rapid între faza mobilă și staționară, datorită vitezei de difuziune ridicată a componentelor. Detecția componentelor separate se face ușor, folosind tehnici simple de mare sensibilitate, ușor adaptabile la controlul analitic automat. Gaz cromatografia se poate cupla ușor cu alte metode instrumentale, cum sunt metodele spectrale, ceea ce permite realizarea unei analize detaliate[1].

CAPITOLUL I

DEFINIREA COMPUȘILOR ORGANICI VOLATILI

Compușii organici volatili (denumiți C.O.V.) sunt compuși chimici care au o presiune a vaporilor crescută, de unde rezultã volatilitatea ridicată a acestora. Sunt reprezentați de orice compus organic care are un punct de fierbere inițial mai mic sau egal cu 250 grade C, măsurat la o presiune standard de 101,3 Pa. Există aproximativ 150 compuși cu această proprietate, predominând hidrocarburile cu 4-12 atomi de carbon (parafine, oleine, aromatice).

Unii autori denumesc conceptul de compuși organici volatili ca fiind orice compus organic ce participă la reacții fotochimice, însă această definiție este foarte permisivă și vagă.

Metoda tradițională de a determina dacă un compus este non-COV este de a-i compara reactivitatea cu a etanului, care are cea mai mică reactivitate din lista inițială de compuși. În prezența luminii, COV reacționeazã cu alți poluanți, fiind precursorii primari ai formării ozonului troposferic și particulelor în suspensie, care reprezintă principalii componenți ai smogului[5].

Definirea din punct de vedere analitic

Compușii volatili organici pot fi definiți ca și compuși organici ai căror presiune de evaporare este mai mare sau egală cu 0.1 mmHg la 20 C. Mulți dintre compușii organici volatili sunt considerați ca și poluanți ai mediului înconjurător. O caracteristică importantă a analizei compușilor organici volatili este că în majoritatea cazurilor pentru prima etapă sunt tranformați într-o fază gazoasă de vapori și pe urmă supuse analizei instrumentale.

Cromatografia de gaze este metoda instrumentală aleasa pentru separarea și analiza compușiilor organici volatili. Cromatografia de gaze este o metoda extrem de performantă și de încredere pentru determinarea acestei categorii de compuși. În mod obișnuit analiza compușiilor pur volatili nu este dificilă și poate fi realizată prin injectarea directa al probei în cromatograful de gaze. Provocarea analizei compușilor organici volatili este aceea în care compușii de interes sunt dizolvați sau absorbiți într-o matrice complexă ca de exemplu sol, produse alimentare, produse cosmetice, polimeri sau produse farmaceutice. Provocarea constă în extracția analiților din aceste matrici, stabilirea reproductibilității metodei de extracție utilizată, obținerea unei acurateți în determinarea masei și concentrației analiților în cauză[2].