Determinarea îndulcitorilor artificiali din băuturi răcoritoare prin metode HPLC

INTRODUCERE

Aditivii alimentari sunt substante adaugate intentionat in produsele alimentare pentru a indeplini anumite functii tehnologice, de exemplu, pentru culoare, indulcire sau conservare. In Uniunea Europeana (UE), Legislatia privind aditivii alimentari este reglementata de Directiva Consiliului 89/107/CEE a Consiliului [1], si se bazeaza pe principiul ca aditivii pot fi utilizati numai autorizat in fabricarea si prepararea produselor alimentare. Pot fi utilizati numai in cazul in care tehnologia de fabricare necesita utilizarea lor, ei nu induc eroare consumatorului si nu prezinta niciun pericol pentru sanatate.

Indulcitorii formeaza o categorie importanta de aditivi alimentari care sunt utilizati intr-o gama tot mai larga de produse alimentare si bauturi. Sunt utilizati pentru a da un gust dulce produselor alimentare. Directivele mentionate mai sus stipuleaza ca indulcitorii pot fi pusi la vanzare ca atare sau pot si utilizati in productia de produse alimentare. Inainte de a primi autorizare, indulcitorii sunt evaluati de catre Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA). Lista de indulcitori autorizati este revizuita in mod regulat de catre Comisia Europeana, in conformitate cu avizul EFSA, care ia in considerare cele mai recente progrese stiintifice in domeniu.

In prezent, sunt utilizati 8 indulcitori: acesulfam-K (ACS-K), aspartam (ASP), sare de aspartam-acesulfam, ciclamat (CYC), zaharina (SAC), sucraloza (SCL), neohesperidina dihidrocalcona (NHDC) si taumatina. Unele din ele sunt sintetice: ACS-K, ASP, sare de ASP-ACS, CYC, SAC, SCL sau semisintetice: NHDC, in timp ce taumatina apare in mod natural.

Avand in vedere discutiile controversate cu privire la efectele lor asupra sanatatii si pentru a asigura punerea adecvata in aplicare a legislatiei existente pentru a garanta siguranta consumatorilor, statele membre ale UE sunt obligate sa stabileasca sisteme de anchetare regulata pentru a monitoriza consumul de indulcitori. Pentru a obtine aceasta informatie cantitativa, metodele de analiza sunt necesare pentru a masura nivelul de indulcitori intr-o gama larga de matrici alimnetare.

Determinarea indulcitorilor a determinat deja un mare interes. Cele mai multe metode au fost dezvoltate pentru indulcitori individuali. Pentru a da un exemplu, metodele disponibile pentru determinare SAC din produsele alimentare includ spectrometrie, puls-polarografie diferentiala, sublimare, potentiometrie, cromatografie capilara electrocinetica micelara si cromatografie lichida de inalta performanta (HPLC). Cateva lucrari au demonstrat utilitatea electroforezei capilare pentru analiza indulcitorilor artificiali diferiti. Deoarece metodele spectrometrice, gravimetrice sau electrochimice necesita un timp mai lung de lucru, metoda HPLC in combinatie cu detectia UV este tot mai des aleasa pentru a determina indulcitorii artificiali individuali cum ar fi SAC, ASP, ACS si NHDC. Lipsa cromoforului din SCL face ca detectia prin absorbtie UV directa sa fie sensibila si dificila. Prin urmare, metoda analitica de determinare implica fie determinarea indicelui de refractie (RI), fie absorbanta la o lungime de unda de 200 nm care nu are specificitate. Alte metode, care au fost aplicate cu success, sunt cromatografia de inalta performanta in strat subtire, cromatografia de inalta performanta de schimb anionic cu detectie amperometrica sau electroforeza capilara indirecta cu absorbtie UV. De asemenea, CYC nu se absoarbe in domeniul UV vizibil. Acest neajuns a fost rezolvat prin utilizarea fotometriei indirecte UV, extractia de ioni pereche, derivatizare, detectia conductivitatii.

In zilele noastre, indulcitorii artificiali nu sunt utilizati singuri, ci in combinatie. De aceea este nevoie de metode sigure care sa poata acoperi cuantificarea acestora. Cu toate acestea au fost descrise putine metode de cuantificare pentru determinarea simultana a mai multi indulcitori. Astfel, determinarea simultana se face pentru ASP si ACS-K, SAC si ASP, SCA si SCL. Separarea si determinarea celor 4 indulcitori: SAC, ASC-K, CYC si ASP se face prin cromatografie lichida de inalta performanta cuplata cu detectia conductivitatii sau prin cromatografie ionica.

Lucrarea de fata descrie dezvoltarea si validarea unor metode de determinare a indulcitorilor printr-o metoda HPLC combinata cu un detector evaporativ cu împrăştierea luminii si prin cromatografie ionica, care indeplinesc cerintele pentru a controla limitele legale ale indulcitorilor sintetici si semi-sintetici prevazute in legislatia actuala a UE.