Dozarea Amidonului - Determinarea Celulozei

DOZAREA AMIDONULUI

I.DOZAREA AMIDONULUI POLARIMETRIC

Principiul metodei se bazează pe faptul că amidonul solubilizat în anumite condiţii (cu acid, la rece timp de 30-60 minute) prezintă o deviaţie specifică în funcţie de produsul în care se găseşte.

În funcţie de conţinutul în amidon, soluţia roteşte planul luminii polarizate cu un unghi .

Aparatuăa:

-balon cotat de 100 ml;

-polarimetru;

-pahar conic 100-150 ml;

-pâlnie.

Reactivi :

-etanol 96 %

-acid fosfowolframic 2 %

-acid sulfuric d = 1,4

-acid sulfuric d = 1,3

Modul de lucru : se cântăresc cu precizie 2-3 g din produsul de analizat marunţit fin (pentru cereale măcinate) şi se introduc într-un balon cotat de 100 ml. Se adaugă 5 ml alcool 96 %, se agită puternic şi sub agitare se adaugă 50 ml H2SO4, d =1,4. Se lasă o oră la 18-220C, se adaugă 10 ml soluţie de acid fosfowolframic 2 % pentru precipitarea substanţelor care prezintă activitate optică şi se aduce la semn cu H2SO4, d = 1,3.

După o bună agitare se filtrează printr-un filtru cutat din hârtie groasă. Dacă filtratul nu este perfect limpede, se refiltrează. Soluţia filtrată se examinează imediat la polarimetru într-un tub de 1 dm sau 2 dm. Se urmăreşte unghiul cu care amidonul din soluţie deviază planul luminii polarizate.

Calcul : conţinutul de amidon se calculează după relaţia :

100 100

A % =  X 

l D20 S

în care :

 este unghiul de rotaţie al planului luminii polarizate citit la polarimetru;

l = lungimea tubului în dm;

D20 = deviaţia specifică a soluţiei de amidon;

S = grame de produs analizat luat pentru determinare.

II.DOZAREA COLORIMETRICĂ A AMIDONULUI

Principiul metodei. Determinarea colorimetrică a amidonului se bazează pe proprietatea sa de a se dispersa în soluţii concentrate de CaCl2.

Soluţia obţinută tratată apoi cu iod dă posibilitatea să se stabilească colorimetric conţinutul de amidon din produsul de cercetat.

Aparatură :

-balon cotat de 100 ml.

Reactivi ;

-iod soluţie în iodură de potasiu 1: 2 la 200 ml apă distilată;

-clorură de calciu soluţie neutră (o parte CaCl2 + două păţi apă ).

Mod de lucru . 10 g din produsul de analizat se introduc într-un balon cotat de 100 ml (produsul trebuie să conţină aproximativ 0,01 % amidon) împreună cu 80 ml de soluţie neutră de clorură de calciu.

După încălzire de 10 minute în baia de apă şi răcirea ulterioară a balonului, se aduce la semn cu aceeaşi soluţie de clorură de calciu şi se filtrează.

În filtru după diluarea cu apă şi adăugarea soluţiei de iod (în iodură de potasiu) se determină cantitatea de amidon prin metode colorimetrice obişnuite, comparând cu o soluţie de amidon în clorură de calciu la titru cunoscut sau după o curbă etalon.

III.DOZAREA CHIMICĂ A AMIDONULUI

Principiul metodei: se hidrolizează amidonul în mediu acid, iar glucoza rezultată se dozează după o metodă cunoscută de dozare a zaharurilor reducătoare. Metoda este mai puţin recomandabilă pentru produsele ce conţin şi alte zaharuri. Pentru a avea certitudinea rezultatului fidel se recomandă ca restul zaharurilor reducătoare şi zaharoza să fie dozate prin alte metode, iar de cantitatea acestora se va ţine seama la rezultatul final, scăzându-le din cantitatea totală de zahăr reducător determinat.

Aparatură:

-balon cotat 100 ml;

-pahar conic 150-200 ml;

-pâlnie.

Reactivi:

-acid clorhidric 1,124 % pentru cereale;

-acid clorhidric 0,4125 % pentru cartofi;

-soluţie Fehling I;

-soluţie Fehling II;

-acid clorhidric 25 %;

-molibdat de sodiu 12 %;

-permanganat de potasiu 0,1 N;

-soluţie ferică.