Europa Oglindita în Preferințe și Obiceiuri Alimentare

EUROPA OGLINDITA IN PREFERINŢE SI OBICEIURI ALIMENTARE

I. Noţiuni generale despre alimentaţie

«Alimentaţia este cel mai important factor prin care mediul extern influenţează organismele. »(I.P. Pavlov).

Omul, produs al naturii, s-a lovit întotdeauna de problema procurării alimentelor Evoluţia omului se întinde de-a lungul unei perioade de peste 1,75 milioane de ani; primii hominieni cunoscuţi au apărut după trecerea de la o alimentaţie de tip predominant vegetarian (verdeţuri, fructe, rădăcini) la o alimentaţie mixta, datorita vânatului si pescuitului. De la o alimentaţie care consta in plante si in produse animaliere (lapte, carne, etc.) oamenii, odată cu descoperirea focului si după ce si-au confecţionat primele unelte, au trecut Ia practicarea unei agriculturi primitive si la domesticirea si creşterea animalelor, alimentaţia lor devenind astfel mai sigura si mai variata. Descoperirile geografice, schimburile comerciale, răspândirea plantelor de cultura si a animalelor domestice etc. au diversificat alimentaţia omului, iar lista lui de bucate s-a îmbunătățit. La începutul secolului al- XIX lea au fost introduse in alimentaţie produse rafinate si semirafinate (zahăr si produse zaharoase), faina de diverse extracţii, concentrate alimentare, etc.) alimentaţia reprezentând unul din factorii importanţi, de baza, de care depinde si care influenţează sănătatea fiecărui om in parte si a populaţiei in ansamblu.

Omul este o fiinţa sociala cu multiple legături si interferenţe, care in alegerea alimentelor ştie foarte puţin despre necesităţile sale organice, in schimb este influenţat in mare măsura de dorinţele si plăcerile pe care i le oferă produsele alimentare.

Comportamentul alimentaţiei umane este in tot mai mare măsura rezultatul efectelor obişnuinţei, procesului educaţional, instinctelor si tradiţiei, acestea pierzând treptat din ponderea aproape totala pe care o deţineau in trecut.

Caracterul din ce in ce mai conştient al alimentaţiei umane ridica o problema cu din ce in ce mai mare însemnătate: cunoaşterea cat mai obiectiva a actului alimentar, in întregul sau, ca baza a reglării pe temeiuri ştiinţifice a procesului respectiv.

Comportamentul alimentar este influenţat de nivelul si structura culturala a individului. Tradiţiile, credinţele, rutinele, moda, dar si considerentele de utilitate si economicitate au o pondere însemnata in orientarea comportamentului alimentar. In consecinţa, nivelul cultural influenţează trebuinţa alimentara, ceea ce ne-a sugerat sa consideram ca exista o "piaţa alimentara culturala"(un segment de populaţie care reprezintă o similitudine in comportamentul alimentar datorita factorilor culturali).

Cercetările au arătat ca la omul civilizat, aspectele senzoriale in aprecierea alimentelor nu joaca decât un rol psihologic. La omul primitiv si la animale, ele jucau un rol funcţional legat direct de stimularea si in special de satisfacerea necesitaţilor nutriţionale. La omul modern, datorita scăderii apetitului in corelaţie cu stresul societăţii ultratehnologizate si concurențiale, savoarea produselor alimentare devine determinanta, depinzând de un complex de factori.

Orientarea spre aromat sau spre picant se datorează unor factori psihologici ce au la baza tendinţa de limitare a dezechilibrelor ce se resimt din ce in ce mai puternic in condiţiile frustrante ale civilizaţiei actuale. De aceea,omul modern mănâncă mai mult pentru a se destinde decât pentru a se hrăni in sensul strict al cuvântului.

Totodată, s-a dovedit ca majoritatea oamenilor sunt mai puţin sensibili la gust si aroma, adică disting mai greu diferențele de nuanţa. Aceştia prefera alimentele picante sau mai puternic aromate. Capacitatea lor de a percepe senzaţii olfacto-gustative se estompează din ce in ce mai mult datorita unor factori interni, afectivi (tensiune nervoasa, stres, dezechilibre afective, etc.) sau externi (abuz de țigări, medicamente, droguri, etc.).

Din aceste motive se încearcă sa se asigure realizarea unei vieţi sănătoase si perfect echilibrate.

II. Bucătăria

Bucătăria este un fapt de cultura, dezvoltare si are un caracter istoric si este strâns legata de dezvoltarea civilizaţiei si a culturii omeneşti in general. Dar bucătăria nu este doar un act de cultura semnificativ, ci si domeniul unor performante individuale. In zilele noastre, ca si altădată, prestigiul profesiunii de bucătar consta, înainte de toate, in valoarea si calitatea prestaţiilor personale. In secolul nostru de înalta tehnicitate si supremaţie a industriei, când esenţialul activităţii umane se traduce in termeni cantitativi, de producţie de masa, rapiditate, rentabilitate important pentru bucătar este de a conserva caracterul artizanal al bucătăriei.

Marii bucătari n-au fost niciodată prizonierii reţetelor, amprenta lor poate recunoscuta in modul in care improvizează (creează) tot timpul, adăugând, substituind, înlocuind ingrediente, variind dozele sau timpul de transformare si combinare, astfel meat sa obțină mereu efecte noi si gusturi din ce in ce mai variate si mai rafinate.