Familia Umbeliferae - Anasonul

Scurt istoric

Anasonul era atat de apreciat in Evul Mediu, incat conducatorii vremii s-au gandit ca poate fi folosit pentru a-i taxa pe cei care vor sa treaca vama.

Anasonul este un condiment foarte dulce, de origine din vestul Asiei. Chiar si astazi Turcia a ramas cel mai mare producator, insa anasonul venit din Spania este superior calitativ celorlalte. Primii care s-au bucurat de aroma anasonului au fost grecii, egiptenii si romanii inca din Antichitate. Cei din urma il foloseau pentru a aroma painea, pe care o consumau dupa mesele fastuoase pentru a preveni indigestia. Mai tarziu, in Evul Mediu, anasonul era atat de apreciat de englezi, incat importul era taxat. In anul 1305, toate sumele adunate din importul de anason au fost folosite pentru a repara London Bridge.

AROME

In bucataria occidentala, anasonul este folosit pentru aromarea prajiturilor si a painii, iar ocazional preparatele din fructe sunt aromatizate cu acest condiment. Se mai foloseste, in cantitati foarte mici, ca mirodenie pentru carnati si fripturi. Nici preparatele de peste nu sunt uitate atunci cand vine vorba de anason: fructele de mare au un gust deosebit asezonate cu aceste seminte. Bucataria germana este cea care foloseste cel mai mult anasonul, iar una dintre cele mai populare intrebuintari este aromarea supei. De asemenea, foarte multe popoare folosesc anasonul ca ingredient principal pentru lichioruri sau ca aromatizor pentru altele: raki, ouzo, absint. "Anisette" este un lichior foarte popular in Spania, Italia, Franta si in tarile Americii Latine. Combinat cu apa rece, acesta este un racoritor foarte popular in zilele toride.

Gastronomia orientala nu este atat de obisnuita cu anasonul, acesta fiind deseori inlocuit cu feniculul, mai ales in India. De asemenea, in unele retete mexicane apare anasonul, adus acolo de spanioli.

Preparare şi administrare

Infuzia se prepară din ½ linguriţă de fructe, zdrobite într-o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 – 20 minute, după care se strecoară. Se beau cel mult 3 căni pe zi. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea cu o jumătate de oră înainte de mesele principale.Pentru calmarea colicilor la sugari se prepară o infuzie mai slabă, din 6 – 8 fructe la 100 ml. de apă. După răcire şi strecurare, se dau 3 – 6 linguriţe, în funcţie de vârstă. La copiii peste 5 – 6 ani, dozele sunt asemănătoare cu ale adulţilor.

Pentru stimularea secreţiei lactate la mamele care alăptează, se poate folosi o infuzie preparată din anason în amestec cu chimen sau fenicul. Ceaiurile nu se păstrează mai mult de o zi, iar administrarea îndelungată nu este de dorit.Uleiul volatil se poate administra în doză de 2 – 3 picături.Fructele de anason intră şi în compoziţia siropului expectorant.

Pulberea din fructe macinate (0,5-2 g), in amestec cu miere, vin, lapte sau apa, se introduce in hrana femeilor care alapteaza sau a copiilor fara pofta de mincare. Fructele uscate si frunzele de anason se pot mesteca in gura pentru a crea o respiratie placut parfumata dar si pentru a crea pofta de mincare.

MEDICINAL

Din semintele de anason se poate extrage ulei, care este de cele mai multe ori folosit in scopuri medicinale. Cel mai des este utilizat in stomatologie, dar este folosit si pentru a masca gustul amar al medicamentelor folosite ca remediu in diferite afectiuni. Din semintele de anason se prepara si ceaiuri care au proprietati stomahice, carminative eupeptice, antispastice. Substantele active din anason stimuleaza secretiile glandelor salivare, gastrice si intestinale, biliare si mamare. Actiunea asupra cailor respiratorii se concretizeaza in efectul expectorant, de calmare a tusei.Semintele(de fapt fructele) de anason sunt deosebit de aromate si foarte bune stimulatoare de digestie, in plus contin un ulei volatil cu efect foarte puternic asupra apetitului. Anasonul o planta medicinala de origine mediteraneana, foarte folosita in medicina pentru calmarea colicilor. Anasonul are proprietăţi aromatizante (în unele culturi este utilizat drept condiment alimentar), carminative, antispastice, expectorant; creşte producţia de lapte a mamelor ce alăptează, este tonic nervin, stimulând secreţia pancreasului şi a intestinului, diuretic şi antihelmintic (contra viermilor intestinali). Datorită proprietăţilor sale expectorante se utilizează şi în infecţii ale căilor aeriene, atât în cele superioare cât şi în cele inferioare. Poate fi utilizat de către mamele care nu au o secreţie suficientă de lapte pentru nou-născuţi. Preparatele alcoolice din anason au si actiune estrogena. Uleiul de anason se foloseste in farmaceutica pentru corectarea gustului. Fructele de anason intra in compozitia unor specii pectorale. Sunt larg utilizate ca aromatizant alimentar si in industria bauturilor. Uleiul volatil intra in compozitia preparatelor: Calmotusin (folosit in tratamentul tusei uscate), Carbocif (utilizat ca laxativ). Trebuie mentionat si efectul insecticid al trans-anetolului si capacitatea mare antigerminativa a epoxi-fenilpropenoidelor din fructe si radacina.