Filtrarea tangențială a mustului și a vinului

Filtrarea tangentiala a mustului si a vinului

Cap. 1 Filtrarea mustului şi a vinului

Filtrarea are scopul de a limpezi vinurile prin înlăturarea tuturor impurităţilor în suspensie.

Filtrarea este o operaţie pur mecanică, care constă în a trece vinul turbure prin ţesături dese de pânză sau anumite substanţe, care reţin toată turbureala din vin cât şi cea mai mare parte din germenii bolilor. Prin urmare, filtrarea limpezeşte şi totodată, sterilizează, în parte, vinul.

Filtrarea sterilizează vinurile mai bine decât cleitul; ea se face mai repede şi nu schimbă aproape deloc compoziţia chimică a vinului, mai cu seamă atunci când se face la adăpost de aer, cu filtre care lucrează închis.

Filtrarea vinului se poate efectua în orice anotimp, când împrejurările cer să se facă această operaţie. Dacă localul de prelucrare a vinului este o cramă sau o pivniţă semiîngropată, filtratul se va face de preferinţă toamna şi primăvara, când tem-peratura este mai moderată. Afară de aceasta, este bine ca fil¬trarea să se facă în aceste anotimpuri şi pentru ca vinurile să intre în vară limpezi, şi să fie ferite de fermentaţii secundare nedorite, iar toamna se vor limpezi acele vinuri care au suferit aceste fermentaţii sau care au vreun început de boală microbiană. [3]

In industria vinului se filtrează depunerile de drojdii, mustul, produsele de vinificaţie şi vinul. Caracterul sedimentelor care se folosesc la filtrarea suspensiilor din vinificaţie este foarte divers. In sedimente se află impurităţi de natură diferită: cristale de tartraţi, particule de pieliţă şi miez, microorganisme inactive, substanţe proteice ş.a. Cantitatea şi dimensiunile particulelor sunt de asemenea foarte diferite. Astfel, în sedimentele de drojdie se află până la 20 % particule solide, iar la filtrarea vinului şi a produselor de vinificaţie conţinutul în suspensii este atât de mic încât viteza de filtrare la diferenţă constantă de presiune nu se modifică în timp.

Filtrarea vinului şi a mustului se efectuează atât la presiune constantă, cât şi la viteză constantă, cu creşterea presiunii. Deseori, filtrarea se realizează în condiţii de presiune redusă, constantă, de 0,03 - 0,05 MPa. La presiuni mari stratul amorf de sediment care se formează, constituit din particule organice, se comprimă uşor şi împiedică desfăşurarea normală ulterioară a procesului.

Filtrarea produselor de vinificaţie este raţional să se caracterizeze pe exemplul prelucrării mustului, care are o vascozitaţe relativ ridicată. Rezistenţa totală la filtrare în cursul procesului creşte cu atât mai mult cu cât concentraţia de sediment din lichid este mai mare.

In figura urmatoare este indicată variaţia lui R la filtrarea mustului in funcţie de

conţinutul de sediment din acesta.

Mărimea R se calculează cu relaţia:

ca o generalizare a datelor experimentale.

In această relaţie avem:

R - rezistenţa totală, N min/m2;

V - volumul de filtrat, în m3;

Rm - rezistenţa membranei filtrante, în N min/m2;

r - durata filtrării, în min;

r0 - rezistenţa specifică a stratului de sediment, în N min/m2;

x0 - raportul dintre volumul de precipitat şi volumul de filtrat, în m3/m3.