Gelatina

1. Introducere

Gelatina este o materie proteică formată dintr-un şir de aminoacizi (glicină, prolină, alanină, valină, hidroxiprolină) cu masa molară medie de cca. 60000. Se prepară (sub formă de pulbere sau foi incolore sau gălbui) din oase, răzături de piele, cartilaje, prin fierbere. Gelatina absoarbe apa în cantităţi care depăşesc de 10 ori masa ei proprie. Se dizolvă în apă caldă, formând soluţii coloidale. Gelatina este folosită în industria alimentară, la fabricarea hârtiei, în industria fotografică, în medicină, ca mediu nutritiv pentru cultivarea bacteriilor ş.a.[1]

2. Cerinţe. Identificare

A. Se adaugã 4 g de probã cu 200 ml de apã şi se amestecã în baia de apã la temperatura de 80 ºC, cu o mişcare constantã, pânã se dizolvã. Se înlocuieşte apa pierdutã prin evaporare şi permite soluţiei sã se rãceascã la temperatura camerei. Devine o vâscozã şi formeazã un gel.

B. La 500 ml de soluţie sau gel obişnuit în ţesutul de identificare A se adaugã 200 ml de clorurã de potasiu, se amestecã bine şi se rãceşte. Caracteristicile texturale gelului (flagil) indicã carragenanului o predominanţã tip kappa; conform gelului (elastic) indicã o predominanţã tip iota. Dacã soluţia nu este gel, carragenanul este predominant la tipul lambda.

C. La 5 ml di soluţia obţinutã în testul de identificare A se adaugã o picãturã din 1 la 100 soluţie de albastru de metilen. O fibrozã cu forma precipitatã.

D. Obţinerea unui spectru de absorbţie infraroşu din geluire şi negeluire din fracţiunea de probã prin urmãtoarele proceduri: se disperseazã 2 g de probã în 200 ml cu 2,5% soluţie de clorurã de potasiu şi se agitã pentru 1 h. Se lasã peste noapte, se amestecã pentri 1 h şi se transferã într-un tub centrifug. Dacã transferul nu se face din cauza dispersãrii care este prea vâscoasã, diluatã cu 200 ml din soluţie de clorurã de potasiu. Se centrifugheazã pentru 15 minute aproximativ 1000 g/s.

Se îndepãrteazã supernatantul clar, se resuspendã reziduul în 200 ml cu 2,5% soluţie clorurã de potasiu şi se centrifugheazã din nou. Coagulantului combinat din supernatant ise adaugã douã volume de 85% etanol sau izopropanol. (Notã: se reţine sedimentul pentru refolosire). Se recupereazã coagulul şi se spalã cu 250 ml de alcool. Se filtreazã excesul de lichid din coagulant şi se usucã la 60ºC pentru 2 ore. Produsul obţinut nu se prezintã sub fracţiune de gel (lambda-carragenan).

Se disperseazã sedimentul în 250 ml de apã caldã şi se încãlzeşte la 90ºC timp de 10 minute şi se rãceşte la 60ºC. Coagulul se amestecã şi apoi se recupereazã, se spalã şi se usucã coagulul dupã descrierea de mai sus. Produsul obţinut este o fracţiune cu aspect de film de 0,005 cm grosime (când este uscat) într-o masã nelipicioasã, suprafaţã cum ar fi Teflonul şi se obţine un spectru de absorbţie infraroşu pentru fiecare film. (alternativ spectru se mai poate obţine din bromura de potasiu granulatã, dar trebuie sã fie luat cu atenţie pentru a se evita umezirea).

Carragenanul este tare, benzi largi de absorbţie, tipic pentru toate polizaharidele prezente în 1000 de regiuni de 1100 cm-1. Absorbţia maximã este de 1065 şi 10200 cm-1 pentru toate tipurile de geluri şi negeluri, respective. Alte caracteristici de benzi de absorbţie şi intensitãţile lor relative ale absorbţiei de 1050 cm-1 sunt urmãtoarele:

Tabel 1

Numãr undã (cm-1) Sarcina molecularã Absorbţia relativã la 1050 cm-1

kappa ioata lambda

1220-1260 Ester sulfat 0.7-1.2 1.2-1.6 1.4-2.0

928-933 3,6-anhidrogalactozã 0.3-0.6 0.2-0.4 0-0.2

840-850 Galactozã 4-sulfat 0.3-0.5 0.2-0.4 -

825-830 Galactozã 2-sulfat - - 0.2-0.4

810-820 Galactozã 6-sulfat - - 0.1-0.3

800-805 3,6-anhidrogalactozã-2 sulfat 0-0.2 0.2-0.4 -

Arsenic (As) Nu mai mult de 3 ppm

Cenuşã (Acid insolubil) Nu mai mult de 1%

Cenuşã (Total) Nu mai mult de 35%

Metale grele (Pb) Nu mai mult de 0.004%

Greutate Nu mai mult de 10 ppm

Pierderi la uscare Nu mai mult de 12%

Sulfat: între 18% şi 40% pentru cântãrirea bazei uscate

Vâscozitatea soluţiei de 1,5% Nu mai puţin de CPs la 75ºC.

3 Teste de analiza si control

3.3.1. Arsenic: Proba A de soluţie se preparã direct din componentele organice, îndeplineşte cerinţele testului Arsenic.

Testul cu arsenic. Metoda cu argint dietilditiocarbamat colorimetric.

Notã: toate substanţele reactive folosite în acest test trebuie sã aibã un conţinut scãzut de arsenic.

Aparatul: trebuie folosit aparatul general reprezentat în Figura 2 – Aparat general pentru testul arsenicului cu excepţia cazului în care acesta este specificat în mod diferit într-un monograf individual. Acesta constã dintr-un balon (a), garniturã conicã standard de 24/40 (b) şi o îmbinare cu bilã şi mufã (d), asiguratã cu o clamã nr. 12 care conecteazã unitãţile. Tubajul între (d) şi (e) şi între (d) şi (c) este realizat printr-un capilar cu un diametru interior de 2 mm şi un diametru exterior de 8 mm. Poate fi folosit alternativ şi un aparat careîndeplineşte principiul ansamblului descris şi ilustrat anterior.

Notã: ansamblurile speciale ilustrate de fig. 3,4,5 trebuie folosite numai dacã sunt specificate în anumite monografii.