Genul Enterococcus

Capitolul I

I.1. Introducere

Familia Streptococcaceae, iniţial conturată numai pe baza caracterelor fenotipice a suferit numeroase şi repetate remanieri pe baza criteriilor de taxonomie moleculară.Astfel ,din clasicul gen Streptococcus au fost separate genurile Enterococcus (streptococi enterici ), Lactococcus (streptococii din produsele lactate) precum şi alte genuri cu o mai mică importanţă în patologia umană.

Streptococii cuprind un număr mare de bacterii, dintre care unele patogene, iar altele condiţionat patogene. Cele mai importante specii implicate în patologia umana sunt: S. Pyogenes, S. viridians, S. agalactiae, S. (Enterococcus) faecalis si S. pneumoniae. Streptococii sunt clasificati pe baza tipului de hemoliză pe care o produc, dar şi pe baza antigenicitatii carbohidratului conţinut de peretele celular (clasificarea Lancefield). Majoritatea speciilor aparţin florei normale ce colonizează tegumentele şi mucoasele.

Streptococii sunt coci gram pozitivi ,dispuşi în lanţuri mai mult sau mai puţin lungi, imobili, nesporulaţi uneori capsulaţi.Majoritatea sunt facultativ anaerobi ,dar sunt unele specii care sunt strict anaerobe sau aerotolerante.[2]

I.1.1 Morfologie enterococi:

• Coci sferici ,ovalari sau coco-bacilari

• Gram pozitivi

• Dispuşi în diplo,lanţuri scurte sau izolat

• Imobili ,necapsulaţi ,nespirulaţi

I.1.2 Izolare:

Pentru genul Streptococcus sursele de izolare sunt: pentr u taurine: lapte, puroi, secreţii vaginale; pentru cabaline: puroi, lichid sinovial; alte specii: lapte, puroi, organe diferite(cord, rinichi, articulaţii, splină, ficat) suprafaţa mucoaselor căilor digestive. Sursa de izolare pentru enterococi o reprezintă fecalele de la om si de la animale.[1]

I.1.3 Condiţii de creştere şi dezvoltare:

• Medii suplimentate cu 5% sânge

• Incubare aerob la 37o Celsius

• Limite ale temperaturii de creştere intre 10o C şi 40o C

• Izolarea enterocilor din produse patologice contaminate:

 Medii de cultură selective agar bilă-esculină(ABE) şi agar Columbia

1. Pe medile solide-colonii de tip S,α hemolitice sau nehemolitice

2. Pe ABE –colonii alb-cenuşii cu halou negru

Fig.1 E. faecalis pe geloză sânge Fig.2 Colonii de E. faecalis pe geloză sânge

Enterococii se devoltă în următoarele condiţii :pH de 9,6;în prezenţa NaCl 6,5%;în lapte cu 0,1% albastru de metilen.[3]

I.2. Încadrare taxonomică:

Grupul D de streptococi este o entitate complet separată din punct de vedere biochimic ,serologic şi patogenic de grupele A,C şi G,motiv pentru care au fost reclasificaţi.Majoritatea tulpinilor acestui grup sunt mai puţin sensibile la peniciline decât ceilalţi streptococi.

Datorită diferenţelor genetice acest grup a fost împărţit în grup D propriu-zis şi enterococi care aparţin unui gen nou,Enterococcus.

Enterococii fac parte din grupul D, putând produce hemoliza de tip alfa sau beta pe mediul geloza-sânge. Sunt capabili de proliferare la temperaturi de 45 de grade Celsius, în prezenţa unui mediu cu 6,5 % NaCl la pH 9, calităţi ce îi diferenţiază de ceilalţi streptococi. Sunt reprezentaţi de 2 specii: Enterococcus faecalis şi Enterococcus faecium. În mod normal sunt găsiţi la nivelul intestinului omului şi animalelor şi au un nivel redus de patogenicitate.[2]