Genul Streptococcus

Genul Stretococcus

Genul Stretococcus încadrează un număr mare de specii bacteriene dintre care cele mai importante sunt: Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus dysgalactiae (subsp. dysgalactiae şi equisimilis), Streptococcus equi (subsp. equi şi zooepidermicus), Streptococcus suis, S. porcinus, S. bovis, S. canis, S. intermedius, S. mitis, S. mutans, S. caprinus, S. ovis, S. pneumoniae, S. gallinarum, S. uberis. [1]

Clasificarea streptococilor:

• După activitatea hemolitică (Brown - 1919)

- Streptococi β hemolitici, produc hemoliză completă, de regulă sunt patogeni, coloniile pe agar-sânge sunt înconjurate de o zonă hemolitică largă, de culoare galbenă, în care hemoglobina este complet metabolizată. În această categorie intră streptococul de grup A (patogen), dar şi streptococii din grupurile serologice B, C şi G. Streptococul pyogenes este un streptococ de grup A, beta-hemolitic, care determină infecţii ale tractului respirator superior, dar şi infecţii ale tegumentelor şi țesutului conjunctiv subcutanat.

- Streptococi α, hemolitici, produc hemoliză incompletă, sunt condiţionat patogeni.

- Streptococi α hemolitici, produc efect viridans, sunt ocazional patogeni, coloniile pe sânge agar sunt înconjurate de o zonă de culoare verde, produsă de apa oxigenată, care converteşte hemoglobina în methemoglobina. Din această categorie fac parte streptococii viridans, specii saprofite, conditionat patogene. Pe lângă streptococii viridans, din această categorie mai face parte şi Streptococcus pneumoniae, care cauzează infecții ale tractului respirator superior.

- Streptococi y hemolitici, nu produc hemoliză, sunt nepatogeni. 1- 2

• În funcţie de structură antigenică (Lancefield - 1952, 18 grupe serologice, not. de la A la V )

- Streptococi grupabili.

- Streptococi negrupabili care nu contin antigene de grup.

• După habitat şi semnificaţia patogenetică

- Streptococi lactici.

- Streptococi fecali.

- Streptococi viridans.

- Streptococi piogeni. [1]

Caractere morfologice - Streptococii sunt germeni de formă sferică sau ovală cu diametrul de până la 2 µm, simetrici sau asimetrici, Gram pozitive, imobile, aerobi, facultativ anaerobe, nesporulate. Lungimea lanţurilor este în funcţie de specie, tulpină şi materialul din care se execută frotiurile. Astfel, Str. equi formează lanţuri lungi, în timp ce streptococii din mamite, lanţuri, mijlocii sau scurte. În frontiurile din culturile în medii lichide, lanţurile sunt totdeauna mai lungi în comparaţie cu cele de pe medii solide sau din organe. Unii streptococi sunt capsulaţi, dar majoritatea nu prezintă această particularitate morfologică, capsula reprezentând un marker de virulenţă. [2]

Ecologie – streptococii trăiesc în mod natural în cavitatea bucală şi faringiană, pe mucoasa tubului digestiv, a căilor genitale şi a căilor respiratorii. Frecvent se pot izola din produse alimentare, mai ales din lapte. Unele specii sunt patogene pentru om şi animale, altele sunt saprofite. O parte din speciile saprofite sunt utilizate în industria laptelui. [1]

Surse de izolare: taurine: lapte, puroi, secreţii vaginale. Cabarine: puroi, lichid sinovial. Diverse specii: lapte, puroi, organe diferite(cord, rinichi, pulmon, articulaţii, splină, ficat etc.), suprafaţa mucoaselor căilor digestive anterioare.

Condiţii de cultivare şi izolare: există specii aerobe şi anaerobe; majoritatea streptococilor sunt serofili şi se dezvoltă bine în bulion şi pe agar cu ser. Pentru izolare, se recomandă agarul cu sânge. Unele specii sunt izolare şi cresc pe medii cu sânge şi NaCl 7% Pentru speciile anaerobe se recomandă mediul Kitt-Tarozzi sau cristal violet şi azid de sodiu şi mediul Frazier (agar - gelatină). Pentru izolarea streptococilor din mamite sunt adecvate medii selective cu esculină, sânge defibrinat de bou şi cristal violet. În cazurile când încercările de cultivare este 37oC. Majoritatea speciilor se dezvoltă în 24 ore. Valabilitatea germenilor în culturi este în medie de 30 de zile. [2]

Caracterele de patogenitate sunt conferite de virulenţă şi de toxicitate. În funcţie de virulenţă se deosebesc două categorii de specii:

• specii cu virulenţă foarte mare – produc infecţii specifice, cu evoluţie gravă, atât la om , cât şi la animale (streptococii patogeni).

• specii cu virulenţă slabă – sunt condiţionat patogene, produc boli în mod excepţional, sau produc toxiinfecţii alimentare(streptococii viridans).

Dintre animalele de laborator, cel mai sensibil este şoarecele, calea e inoculare cea mai severă fiind cea intraperitoneală.

Secreţiile toxice ale streptococilor:

• Antigenele M – de natură proteică, cu rol în aderarea streptococilor la mucoase, determină tipul serologic pentru streptcocii din grupul A.

• Capsula - cu rol antifagocitar

• Streptolizinele- au efecte letale asupra animalelor de laborator şi activitate hemolitică. Se cunosc două tipuri de streptolizine( streptolizina O, oxigen labilă, produce hemoliză în condiții de anaerobioză şi este elaborată de S. pyogenes şi de S. pneumoniae, este puternic antigenică şi se poate pune în evidenţă în condiţii de laborator prin reacţia ASLO; streptolizina S, care este oxigen stabilă şi slab antigenică; )

• Toxina eritrogenă – sau toxina scarlatinoasă, este elaborată de S. pyogenes şi este responsabilă de erupţiile roşii în scarlatină

• Hialuronidaza – acţionează asupra acidului hialuronic, favorizează difuzarea germenilor în ţesutul conjunctiv. Streptokinazele – au rol distructiv asupra ţesuturilor infectate.[2]