Influența negativă a erbicidelor și pesticidelor asupra produselor alimentare. consecințe

Pesticidele sunt substante de uz fitosanitar, utilizate in combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor. Structura chimica a acestor pesticide este reprezentata de sulf, mercur si compusii acestora, fosfor organic, arsen, fluoruri, carbonat de calciu, dinitroortocrezol, hidrocarburi clorurate, tiocarbamati, dinitrofenol, nitroderivati, compusi organo-stanici, tiofanati, substante foarte toxice pentru om. Patrunderea aestor pesticide in organismul uman se realizeaza prin ingerare, piele , ochi si prin inspirarea vaporilor. Intoxicatiile cu aceste substante se manifesta prin doua tipuri de simptome: muscarinice (cauzate de actiunea lor asupra muschilor netezi si glandelor) si nicotinice (ca urmare a actiunii asupra ganglionilor vegetativi si muschilor striati). In plus, aceste substante au influente negative asupra sistemului nervos central. In vederea prevenirii intoxicatiilor cu aceste substante fitofarmaceutice se impun masuri de securitate si sanatate pentru personalul implicat in aceste activitati. Scopul acestei lucrarii consta in prezentarea riscurilor pe care le prezinta pesticidele utilizate in agricultura si a metodelor si mijloacelor ce trebuie avute in vedere, pentru eliminarea pericolelor de accidentare si imbolnavire profesionala.

Orice dezechilibru apărut în cantitatea factorilor nutritivi, are repercusiuni imediate sau în timp, asupra sănătăţii. Datorită, complexităţii sale compoziţionale a posibilităţilor de contaminare biologică, chimică cât şi nenumăratelor manipulări prin care pot trece în timpul preparării, condiţionării, stocării, desfacerii sau chiar consumului, alimentul este supus riscului de alterare, degradare, impurificare şi insalubrizare.

Alterarea este un proces prin care alimentul îşi modifică proprietăţile organoleptice şi chiar nutritive, dobândind eventual, proprietăţi nocive (nu obligatoriu).

Prin degradare se înţelege situaţia în care alimentul poate pierde din proprietăţile sale nutritive, fără să piardă obligatoriu din însuşirile organoleptice. Astfel, adeseori unul sau mai mulţi factori nutritivi mai fragili pot să dispară sub influenţa unor tratamente neaşteptate, fără ca acest fapt să se traducă în modificări organoleptice, deci fără ca acest proces să fie sesizat de consumator, deşi valoarea alimentului scade.

Prin impurificare se defineşte cazul particular al apariţiei unor compuşi străini de natura alimentului, indiferent, dacă este vorba de agenţi biologici sau mecanici. Impurificarea este foarte frecventă, punctul de acces (al agentului impurificator), fiind materia primă, procedeul de condiţionare dar şi etapele de transport,

stocaj al produsului finit.

Prin insalubrizare se înţelege transformarea alimentului într-un produs nociv pentru organism (nu presupune neapărat coexistenţa altor modificări (alterare, degradare, impurificare)), deşi în mod practic această asociaţie se întâlneşte frecvent.

Astfel, un aliment poate fi insalubrizat prin contaminare microbiologică sau chimică, fără ca aspectul organoleptic sau conţinutul în factori nutritivi să fie afectat.

Impurificarea, degradarea şi chiar alterarea nu presupune neapărat insalubrizarea alimentului.

Poluarea sau aşa¬ zisa insalubrizare chimică a alimentelor. Principalele căi de pătrundere şi surse de poluare sunt: substanţele biostimulatoare folosite în zootehnie, substanţele care ajung în alimente din ambalaj şi utilaje (toxice, monomeri, plastfianţi etc.), substanţe chimice care se formează în alimente în anumite condiţii, la care se adaugă raportul suplimentar de aditivi alimentari (conservanţi, coloranţi, aromatizanţi etc.).

Insalubrizarea produselor alimentare se poate face prin:

• contaminare;

• poluare.

Contaminarea şi poluarea alimentelor au o influenţă nefavorabilă asupra organismului uman prin transmiterea unor agenţi patogeni sau substanţe toxice cu efect nociv.

În cazul contaminării, apariţia de substanţe toxice este accidentală, in timp ce în cazul poluării apariţia de substanţe toxice este permanentă. Poluarea chimică se produce ca efect al industrializării producţiei alimentare, a agriculturii, zootehniei.

Poluarea chimică poate fi:

• propriu-zisă (ilicită), cu: pesticide, substanţe biostimulante, substanţe care ajung in aliment de pe utilaje şi ambalaje;

• deliberată, prin: aditivi alimentari, antioxidanţi, aromatizanţi, antiseptici. În general aditivii alimentari au la baza acceptării lor criteriul inocuităţii, şi deci se consideră inofensivi. Cu toate acestea, s-a constatat că in cazul folosirii lor ani la rănd aceştia au avut efect dăunător asupra organismului uman.

Pentru o mai bună creştere a plantelor, legumelor sau fructelor, agricultorii adaugă în sol îngrăşăminte chimice, care conţin elemente nutritive: azotul, potasiul, fosforul, calciul, magneziul, sulful şi o serie de microelemente(zincul, cuprul, molibdenul, magneziul). Plantele absorb toate aceste elemente nutritive, dar odată cu ele şi substanţe cu caracter toxic(cadmiul, plumbul).

Boala vacii nebune sau boala Jacob-Creutzfeld, s-a produs prin consumarea cărnii contaminate cu dioxină. Dioxina este o substanţă chimică, ce se formează ca produs secundar în multe procese industriale ce implică clorul(incinerarea deşeurilor, producerea pesticidelor şi a unor îngrăşăminte chimice, în procesul de fabricaţie a materialelor plastice de tip P.V.C. şi în albirea pastei de hârtie şi a hârtiei); din atmosferă ajunge în alimentaţia omului, în special în carne şi produse lactate. Dioxina se transmite uşor prin laptele matern.