Ingineria Calității Laptelui

INGINERIA CALITĂŢII LAPTELUI

1.1. Conceptul de calitate

Problema calităţii nu a apărut într-un moment precis al evoluţiei umane. Se spune că demersul calitativ l-a însoţit pe om în dezvoltarea sa umană, în permanenţă, influenţându-l şi ajutându-l în evoluţia sa.

Profesioniştii calităţii au apărut însă, o dată cu instaurarea puterilor centralizate, reprezentate la vârf de şefi de trib, regi sau faraoni. Cu autoritatea pe care o aveau, ei puteau să accepte sau să respingă produsele şi serviciile care le erau prezentate, să selecteze doar ceea ce convenea pretenţiilor lor. Totodată, apar prevăzute în mod expres, condiţiile necesare pentru realizarea unor produse sau servicii publice, garantarea anumitor parametrii stabiliţi.

Cea mai veche referire la acest conceptul de calitate se regăseşte în Biblie, când apare citatul: „Şi Dumnezeu văzu că acesta era bun”.

Cel mai vechi tratat care este considerat un veritabil „ghid al calităţii”, a fost descoperit în Egipt, în mormântul lui Reuh–Mi–Re la Teba în anul 1450 î. H. Acest tratat arată cum un inspector egiptean poate să verifice perpendicularitatea unui bloc de piatră cu ajutorul unei corzi, sub privirea tăietorului de piatră.

În anul 2150 Î.H., calitatea de construcţie a caselor era descrisă si stabilită prin lege, mai precis prin codul lui Hamurabi, astfel: „Dacă un zidar a construit o casă și aceasta nu este suficient de solidă şi se dărâmă omorându-i pe ocupanţi, zidarul va trebui să fie ucis.”

Conceptul general de „ calitate” provine din latinescul „ qualis” care înseamnă mod de a fi. Sensurile cuvântului sunt de natură filosofică, tehnică, economică şi socială.

Câteva dintre principalele sensuri ale noţiunii sunt următoarele:

- aptitudinea pentru utilizare (J. Juran);

- conformitatea cu necesităţile (P. Crosby);

- satisfacerea unei necesităţi;

- gradul de satisfacere a consumatorului de prima dată şi de fiecare dată;

- un cost mai mic pentru o utilizare dată;

- conformitatea produsului sau a serviciului cu exigenţele clienţilor interni sau externi;

- a face lucrul potrivit de prima dată etc.

Conform STAS 8402-1991, calitatea se defineşte ca fiind "ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau implicite".

Din definiţia enunţată mai sus rezultă următoarele idei importante:

-calitatea este întotdeauna descrisă de un ansamblu de caracteristici ;

-calitatea există numai în relaţia cu clientul;

-prin calitate trebuie satisfăcute atât nevoile exprimate, cât şi cele implicite.

Calitatea este apreciată de către consumatori cu ajutorul a două seturi de valori:

- valori afişate;

- caracteristicile de calitate;

- performanţele;

- prezentarea;

- primirea etc.

- valori descoperite:

- fiabilitatea;

- mentenabilitatea;

- disponibilitatea;

- securitatea;

- protecţia mediului înconjurător;

- costul global de posesie.

În zilele noastre reputaţia unei organizaţii se bazează pe principalele elemente ale competitivităţii: calitate, fiabilitate, distribuţie şi preţ. Dintre acestea, „calitatea este cea mai importantă” deoarece prin calitate firma îşi clădeşte o reputaţie bună sau rea, iar reputaţia are amploare şi durabilitate. În ultimă instanţă, de reputaţie, deci de calitate, depinde însăşi supravieţuirea firmei.

Calitatea unui produs mai poate fi privită şi din alte două puncte de vedere : cel al proiectării şi cel al conformităţii. Astfel, de exemplu, este cunoscut faptul că orice produs sau serviciu poate fi realizat intenţionat la diferite grade sau nivele de calitate, având o adresabilitate diversă, pe categorii de clienţi. Obţinerea conştientă a acestor nivele diferite de calitate constituie calitatea proiectării.

Fig. Nr. 1: Exemplificarea diferenței dintre calitate

Calitatea conformităţii se referă la deviaţiile involuntare de la scopul propus (valoarea ţintă), abateri cauzate de numeroşi factori cum ar fi materia primă utilizată, calificarea forţei de muncă, utilajele folosite etc. Din cauza acestor deviaţii de la valoarea ţintă, produsele de acelaşi tip nu vor avea o calitate uniformă.

Fig. Nr.2:Calitatea conformității

Ingineria calităţii este aceea disciplină care studiază calitatea conformităţii, punând la dispoziţie instrumentele de lucru necesare stăpânirii proceselor productive.

Calitatea unui produs este determinată, în general, de patru componente principale.

Fig. Nr. 3: Componentele principale ale calității unui produs

Caracteristicile reprezintă proprietăţile distinctive ale produselor, trăsăturile care le individualizează unele în raport cu celelalte. După natura lor, caracteristicile pot fi de mai multe tipuri, după cum urmează :

- caracteristici constructive, care se referă la principalii parametri ai produsului respectiv (cote de gabarit, greutăţi etc);

- caracteristici funcţionale care fac referire la performanţele unui produs (randament, productivitate, fiabilitate etc);

- caracteristici economice - au în vedere costurile legate de realizarea unui anumit produs;

- caracteristici tehnologice - vizează modalităţile de realizare practică a produselor analizate;

- caracteristici estetice - se referă la design, la gradul de finisare, la încadrarea în modă etc;

- caracteristici ecologice - au în vedere aptitudinile produselor de a nu polua mediul înconjurător;

- caracteristici ergonomice - răspund preocupărilor ca un produs să îndeplinească cerinţele operatorului uman.