Intoxicația cu arsen

Arsenul este o substanta foarte toxica care se gaseste in mancare , apa si in obiectele casnice . Fumul de tigara , detergentul , fructele de mare , berea chiar si apa de baut sunt surse de intoxicare cu arsen . In urma intoxicatiei cu arsen pacienti prezinta : cefalee , confuzie , somnolenta chiar si convulsii . In cazuri de intoxicatii foarte grave pacientii prezinta vomitaturi , diaree , probleme la rinichi , ficat si plamani iar in cazuri extreme poate sa apara chiar decesul . Arsenul este prezent in multe locuri diferite, este folosit ca pesticid pentru a indeparta rozatoare , dar poate fi folosit pentru a ucide orice organism .

Simptomele intoxicatiei cu arsen incep cu dureri de cap , confuzie si ameteala . Pe parcurs ce intoxicatia progreseaza pot sa apara convulsii si schimbari in pigmentatia unghiilor . Cand intoxicatia devine acuta simptomele pot sa include diaree , vomitaturi , sange in urina, crampe musculare , pierderea parului si dureri stomacale . Organele care sunt de obicei afectate de intoxicatia cu arsen sunt rinichii , ficatul , plamanii , pielea . In cazul in care nu este tratata , o intoxicatie grava cu arsen are ca rezultat final coma sau moartea .

In cazurile in care se suspecteaza intoxicatia cu arsen se recomanda consumul de alimente bogate in sulf deoarece gruparile de sulf leaga arsenul in compusi netoxici care pot fi eliminati din organism . Alimentele bogate in sulf sunt ouale , ceapa , fasolea , legumele si usturoiul . Sulful mai poate fi consumat si sub forma de pastile ca si supliment alimentar . Aminoacidul care este o sursa buna de sulf este cisteina . Deasemenea , fibrele pot sa curete o parte din arsenul din organism deoarece se ataseaza de acesta si se elimina impreuna , deci trebuie incluse fibrele in alimentatia zilnica . Surse bune de fibre sunt cerealele integrale , fructele si legumele .

O alta forma de terapie ,mai putin conventionala ,in intoxicatia cu arsen este terapia cu chelatori . Terapia cu chelatori reprezinta un proces chimic in care o solutie sintetica denumita EDTA (acid etilendiaminotetraacetic) este injectata intravenos pentru a elimina metalele grele sau mineralele din organism. A chela inseama a lega, a lua. Injectarea de EDTA determina legarea substantelor ca mercur, fier, arsen, aluminiu, calciu, plumb, cupru si eliminarea lor din organism. In afara utilizarii in otraviri, terapia cu chelatori este controversata si necertificata.

Exemple de intoxicatii

Toxicitatea arsenului reprezinta o problema de sanatate globala care afecteaza milioane de oameni . Principala sursa de expunere la arsen este apa potabila contaminata de surse geologice naturale . Evaluarile de risc curente se bazeaza pe carciogenitatea recunoscuta a arsenului dar peste riscurile neurotoxice sa trecut cu vedera . Un caz elocvent este o intoxicatie in masa care sa produs in randul sugarilor in Japonia in anii 50 care a avut ca rezultat final peste 100 de decese in acel moment si alte cateva sute de decese care si-au gasit cauza in urmarile intoxicatiei grave cu arsen . Sursa a fost laptele praf contaminat produs de compania Morinaga . Din analizele disponibile sa constatat ca laptele obtinut din laptele praf Morinaga continea 4 pana la 7 mg arsen /l . Cazurile clinice de intoxicatie au aparut dupa cateva saptamani de expunere , cu o cantitate totala de arsen consumata de aproximativ 60 mg . In prezent , potrivit rapoartelor , mai mult de 600 de supravietuitori , avand in medie 50 de ani , au ramas cu sechele grave precum retardare , boli neurologice si alte dizabilitati . Acesta nu este singurul caz inregistrat de intoxicatie in masa cu arsen . In Franta s-au inregistrat 15 decese din 600 dupa consumul de vin intoxicat in 1888 , in Anglia 70 din 6000 de pacienti au decedat dupa ce au consumat bere cu continut mare de arsen in anii 1900-1901 iar in SUA au aparut 15 decese din 28 in urma consumului de cedru contaminat . Procesul de dezvoltare al sistemului nervos este sensibil la interventia a asemenea substante chimice chiar si in doze care nu sunt toxice pentru un sistem matur deaceea trebuie luat in considerare incidentul petrecut in Japonia la mijlocul anilor 50 .

La inceputul verii anului 1955 , doctorii din vestul Japoniei au inceput sa se ingrijoreze datorita raspandirii unei boli neuzuale caracterizata de anorexie , pigmentarea pielii , diaree , voma , febra si umflaturi abdominale in randul sugarilor , majoritatea cu varsta sub 12 luni . La inceput , inainte sa fie recunoscuta etiologia bolii , medicii au atribuit simptomele unor boli precum bronsite si pneumonie si au administrat antibiotice precum penicilina sau streptomicina . Cativa medici pediatrii au suspectat la un moment dat ca ca este vorba de candidoza deoarece examenul microscopic a aratat prezenta Candida Albicans in urina si in piele la cativa dintre sugari . Totusi , la 20 august , autopsia unui sugar de 5 luni a infirmat ipoteza datorita lipsei semnelor caracteristice candidozei .