Intoxicații cu nitrați și nitriți

GENERALITĂȚI

Alimentele pot fi considerate factori ai mediului ambiant cu care omul este în relații strânse în tot cursul existenței sale. Cea mai importantă și cea mai veche relație este determinată de faptul că alimentele furnizează organismului substanțele nutritive necesare pentru asigurarea energiei indispensabile proceselor vitale pentru sintetizarea substanțelor proprii precum și pentru formarea substanțelor active (hormoni, enzime) care favorizează desfășurarea normală a proceselor metabolice.

Alimentația corectă presupune și îndeplinirea unei alte condiții esențiale și anume: produsele consumate să fie lipsite de agenți nocivi sau aceștia să se găsească în concentrații admise astfel încât să nu dăuneze organismului în care sunt ingerate. Există unele situații când alimentele conțin astfel de agenți nocivi transformându-i în factori de subminare a stării de sănătate și chiar de îmbolnăvire. Unii agenți sunt biologici (bacterii, virusuri, paraziți), alții sunt substanțe chimice toxice, mutagene sau cancerigene.

Substanțele toxice din alimente au preocupat dintotdeauna specialiștii, dar în ultimele decenii chimizarea agriculturii, poluarea mediului, industrializarea pe scară din ce în ce mai mare a alimentației cu utilizarea a numeroase produse de adaos, au creat o nouă dimensiune a acestei probleme cu implicații directe asupra stării de sănătate a consumatorilor. Prezența substanțelor toxice îmbracă forme din ce în ce mai variate și din ce în ce mai complexe.

Contaminarea chimică a hranei este o problemă serioasă la nivel global. Principala amenințare este potențialul efect advers asupra sănătații ca urmare a expunerii la chimicale atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Țările dezvoltate continuă să-și extindă politica de protecție împotriva expunerii la niveluri inacceptabile la agenții nocivi din alimente.

Secole la rând, oamenii s-au hrănit și și-au hrănit copiii cu alimente naturale, nemodificate. Nu la fel au stat lucrurile și începând cu secolul XIX, când substanțe nocive precum nitrații și nitriții au intrat în alcătuirea unor produse care voit sau nu, au devenit indispensabile în alimentație. Semnalul de alarmă este acela că aceste substanțe nocive fac parte din principalii factori cu risc oncogen, mai exact, din factorii declanșatori ai cancerului.

Fig. 1. Ciclul azotului în natură

Ce sunt nitrații și nitriții și de unde au apărut?

Nitrații - sunt săruri ale acidului azotic, fără de care plantele nu ar putea trăi, deoarece sunt strict necesari formării clorofilei. În cantități mici acestea nu sunt periculoase, nefiind catalogate la substanțe toxice, existând aproape în fiecare produs pe care-l mâncăm. Mai întai de toate, azotul este o substanță naturală, care în sine intră în componența organismelor vii. Se găsește în sol, în apele subterane, și în aer în concentrații scăzute. În aer, aceștia sunt transmiși de la gazele de evacuare a deșeurilor industriale, precum și de la rafinării, în sol și în apă de la descompunerea plantelor moarte și a organismelor vii.

Dar cea mai mare cantitate de nitrați o aduce în natură omul prin activități agricole. Azotatul este unul dintre cele mai importante elemente nutritive pentru plante și legume,iar introducerea acestuia în sol se face pentru o creștere stabilă și calitativă a plantelor și legumelor.

Desigur, vorbim despre îngrășăminte. Timp de secole pentru acest scop au fost utilizate elemente naturale, cum ar fi bălegarul, găinațul și cenușa, dar cu dezvoltarea industriei s-au inventat îngrășăminte care conțin de zece ori mai mulți nutrienți, care accelerează creșterea plantelor, care fac plantele mai frumoase și mai mari și stimulează creșterea volumului de recoltă. Aceasta joacă un rol major în creșterea mare a nivelului de nitrați din sol și din apele subterane.

De unde vine pericolul?

Nitrații au capacitatea de a se transforma în nitriți. Nitriții sunt cu adevărat periculoși pentru corpul uman și pot provoca daune ireparabile, atât directe, cât și indirecte, deoarece contribuie la formarea altor substanțe periculoase. Au toxicitate extrem de ridicată și sunt considerate a fi de 30 de ori mai periculoase decât nitrații.

Nitriții intră în contact cu sângele uman și formează un produs chimic numit methemoglobină. Această substanță împiedică transportarea oxigenului,t adică funcția principală a sângelui, rezultatul acestui deficit poate duce până la lipsa de oxigen (hipoxie). Hipoxia cauzează slabiciuni, deteriorarea sănătații, afectarea funcției sistemului nervos, inimii, rinichilor și a țesutului hepatic.

Cel mai periculos este faptul că methemoglobina este foarte greu prelucrată de copiii mici, mai ales sub vârsta de 3 luni - din cauza lipsei mecanismelor de prelucrare a unor astfel de substanțe într-un organism tânăr.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că nitrații sunt un stimulent pentru dezvoltarea unei flore intestinale nocive, ceea ce duce la introducerea în corpul uman de substanțe otrăvitoare și toxice.

Sursele majore de intoxicație clinică sau subclinică cu azotați și azotiți sunt: îngrășămintele azotate, apa de băut și alimentele.

1.Folosirea îngrășămintelor chimice, obicei des practicat înca din secolul 19, a dus la creșterea producției în defavoarea calității solului și a creșterii naturale a plantei/legumei. Acest lucru a atras după sine scăderea capacității de apărare împotriva dăunătorilor și, implicit, folosirea insecticidelor. Așadar, un dublu proces de intoxicare pentru plantele și legumele pe care le consumăm zilnic. În prezent, Europa de Vest folosește 27 milioane tone/an de îngrășăminte chimice pe bază de azotat, iar Europa Centrală și de Est 5 milioane tone.

2. Nitraţii şi concentraţia lor în ape reprezintă o preocupare mondială, iar reducerea poluării cu nitraţi este o tendinţă pe care din ce în ce mai multe ţări o pun în aplicare. Astfel, în cadrul Uniunii Europene, valoarea pragului pentru nitraţi în apele potabile este de 50 mg/L.

Directiva privind nitraţii din anul 1991 (91/676/CEE) este unul din primele texte legislative ale Uniunii Europene menite să contro¬leze poluarea apelor subterane şi de suprafaţă cu nitraţi proveniţi din surse agricole prin promovarea unor bune practici agricole. Acest act normativ s a dovedit eficient, deoarece între anii 2004 şi 2007 nivelu¬rile de nitraţi din apele de suprafaţă au rămas constante sau au scăzut în 70% din locaţiile monitorizate.