Istoricul Descoperirii Clostridium Botulinum

Botulismul ca imbolnavire a fost cunoscut inca din sec XVII dar primele date concrete au fost furnizate in perioada 1815-1828 de catre Justimus Kerher, care a semnalat 243 de cazuri de botulism la om cu 110 morti aparute in urma consumului de carnati preparati cu sange si ficat. Clostridium botulinium a fost izolat pentru prima data de catre Van Ermengem (1896) intr-un jambon alterat care a provocat 23 de imbolnaviri , denumindu-l Bacillus botulinum (lat. Botulus=carnat) Tulpina de toxina izolata din splina unei victime a fost inoculta la animalele de experienta la care sareprodus boala. In perioada 1926-1927, toxina capata o extindere mare in America de Nord unde in acest interval de timp au fost semnalate 162 de focare. Ulterior au aparut numeroase lucrari stiintifice care semnalau aparitia unor episoade de botulism in diferite zone ale globului, sursele de imbolnavire fiind reprezentate de : conserve de peste, pateuri de ficat etc. Anul 1976 este considerat foarte important pentru istoricul botulismului deoarece apare pentru prima oara toxina la 2 copii care a avut o evolutie asemanatoare unei boli infectioase, generate de multiplicarea bacteriei in tubul digestive al copiilor unde a ajuns sub forma de spori.

Caractere generale Botulismul este definit ca o toxiinfectie alimentara severa cauzata de o neurotoxina produsa de Clostridium botulinum, manifestata prin paralizia flasca progresiva a muschilor striati (scheletici) ce duce la exitus prin insuficienta respiratorie acuta. Afecteaza omul si numeroase specii de animale. Exista 7 neurotoxine diferite : A, B, C, D, E ,F si G. Numai tipurile A, B, E si F produc imbolnaviri umane; tipurile C si D sunt patogene pentru unele animale si pasari. Tipurile A, B si E determina peste 85% dintre cazurile de botulism la om. Foarte rare cazuri au fost raportate cu tipurile F si G. Cazurile de botulism cu toxina tip A sunt clinic mai severe. Clostridium botulinum sunt bacterii Gram+, strict anaerobe, cu capacitate de sporulare. Se dezvolta la un ph aproape neutru, cresterea ne fiind posibila la un ph mai mic de 4,5 , astfel ca apare riscul dezvoltarii bacteriei in alimente cu ph-uri ridicate (de exemplu produsele din carne), fata de alimentele acide. De aici interesul aditionarii in alimente a acidului citric. In functie de concentatie, clorura de sodiu poate fi inhibitoare pentru cresterea bacteriei si germinarea sporilor. Surse de infectie si alimente incriminate

Clostridium botulinum se gaseste in mod obisnuit in sol , in malul de pe fundul apelor si in intestinul animalelor. Contaminarea alimentelor se poate face deci cu usurinta pe multiple cai. Pentru a se dezvolta insa, este necesar un mediu strict anaerob si o slaba concurenta microbiana. Aceste conditii sunt realizate de obicei in conservele de carne, peste sau legume sterilizate insuficient pentru a distruge sporii sau recontaminate ulterior, in mezeluri, carnati si afumaturi cu durata indelungata de pastrare sau tinute in untura , semiconserve de carne, peste si legume preparate in conditii necorespunzatoare si acoperite cu un strat de ulei. Omul se mai poate molipsi prin rosii, vinete, ardei, cirese, visine, piersice, caise si alte fructe si legume conservate în conditii casnice; peste sarat, afumat ori conservat în conditii casnice. Produsele alimentare conservate sub actiunea toxinei botulinice nu-si schimba gustul, culoarea si mirosul. Uneori conservele , mai ales cele din carne , ce contin toxina botulinica, se pot bomba , în salamuri, carnea afumata, pestele preparate în conditii casnice toxina botulinica se poate acumula sub forma de focare, de aceea nu se imbolnavesc toti cei care, au consumat acelasi produs, ci numai persoanele carora li s-a nimerit bucata infectata. Sporii de Cl. botulinum nu se inactiveazå prin fierbere, motiv pentru care conservele preparate în gospodårie reprezintå riscul cel mai frecvent. Botulismele secundare au aparut si prin consumul branzeturilor cu pasta moale si prin ingestia alimentelor proaspete (legume spalate necorespunzator). Sursele de infectie in afara de apa si alimente (respectiv furaje) mai pot fi reprezentate de larvele unor diptere (gen. Lucilla, Calliphora, Chrysomia) ce sunt ingerate de catre pasari. Bovinele si ovinele din Australia, Africa si Texas (S.U.A.) datorita carentei primare de fosfor si proteina , ingera oasele sau larvele infectate (alotriofagie) cu C. botulinium si toxina. Toxina botulinica, impreuna cu tetanospasmina sunt considerate cele mai puternice toxine din natura; dozele letale s-au situat la 0,15 µg pe cale intravenoasa, 0,9 µg intramusculara si 70 µg pe cale bucala.