Istoricul Ecologiei în România

Preocupari sporadice de ecologie se leaga de inceputul secolului al XVIII-lea fiind evidentiate in scrierile unor oameni de stiinta romani. In lucrarea Descriptia Moldovei (1715), in capitolul dedicat vegetatiei si faunei din Moldova, DIMITRIE CANTEMIR descrie raspandirea padurilor si unele adaptari suferite de animale in functie de conditiile de mediu.

PUIA, SORAN si ROTAR (1998) arata ca propagarea ecologiei in Romania s-a facut pe doua cai separate: prin cultivarea ei de catre cei doi discipoli ai lui HAECKEL, care si-au sustinut tezele de doctorat sub directa indrumare a intemeietorului ecologiei si au cunoscut deci de la sursa obiecul, metodele si evolutia disciplinei. Este vorba e GRIGORE ANTIPA (1867-1944) si fratele sau vitreg NICOLAI LEON (1862-1931).

Istoria biologiei romanesti inscrie numele unor botanisti: BRANDZA, PRODAN, SAVULESCU, BORZA, POP, si de zoologi: ANTIPA, RACOVITA, POPOVICI-BARNOSANU, BORCEA, MOTAS, in a caror opera este pus in evidenta conceptul de ecologie.

Primul biolog care a conturat mai precis gandirea ecologica in tara noastra a fost GRIGORE ANTIPA (1867-1944) fiind considerat pe drept, intemeietorul ecologiei in Romania. Studiind mecanismul productivitatii biologice din apele zonei inundabile (Delta Dunari), pune bazele conceptului de bioproductivitate si contribiue la exprimarea sensului modern al notiunii de BIOCENOZA. ANTIPA constata ca diferite tipuri de apa sunt populate de biocenoze, in care se produce un „circuit al materiei” incepand cu fotosinteza si ajungand la productia de peste si apoi la intoarcerea materiei in circuit. El a relevat importanta legilor bioeconomice in producerea, circulatia, distribuirea si consumarea substantei organice in biosfera (PUIA si SORAN, 1984).

PUIA, SORAN si ROTAR (1998) arata ca un loc aparte il ocupa consideratiile de natura ecologica apartinand lui RACOVITA (1969-1947). Studiind viata de pe banchiza polara din Antartica, RACOVITA a intuti existenta piramidei trofice intr-un ecosistem si si-a pus problema spatiilor libere de ecosisteme (a niselor ecologice), precum si a concurentei pentru ocuparea aceleiasi nise.

Dintre zoologi trebuie amintit BORCEA (1879-1936) care s-a ocupat de ecologia Mari Negre si mai ales POPOVICI-BAZNOSANU (1876-1969) care a pus bazele ecologiei terestre din tara noastra, lucrarile sale avand un pronuntat caracter ecologic. A introdus in studiile sale de ecologie notiune de biocena, prin care intelegea „locul unde poate fi gasit nemijlocit un organism”. In lucrarea „Probleme ecologice: I. Unitati ecologice; II. Mediile ecologice de viata din R.S. Romania” aparuta in volumul de „Cercetari de ecologie animala” dedicat primei Conferinte nationale de ecologie animala (mai 1966), clasifica principalele medii de viata din Romania si arata necesitatea de a studia vietuitoarele asa cum adesea se exprrima „in rafturile naturi”. In anul 1922 POPOVICI-BAZOSANU a infiintat statiunea zoologica de la Sinaia.

Ecologia vegetala s-a dezvoltat in Romania in special datorita eminentului botanist BORZA (1887-1971), care a organizat in Univesitatea din Cluj-Napoca, in 1923, primul curs de ecologia plantelor.

BUJOREANU (1893-1971), care a initiat prima cercetare experimentala de ecologie vegetala pe plan mondial cuprinsa in teza sa de doctorat „Contributii la cunoasterea succesiuni si intovarasirii plantelor” (elaborata in anul 1930). De asemenea, a organizar la Cluj-Napoca una dintre priele statiuni ecologice din Europa (1930) destinata sa studieze raportul vegetatiei-microclimat, cosntruind aparate performante pe plan mondial pentru masurarea factorilor ecologici (SCHIOPU, VANTU si colab., 2002).

ADRIANA MURGOCI (1909-1986) a fost primul profesor de de ecologie de la Facultatea de Biologie Bucuresti. S-a distins prin lucrari de ecologie teoretica si aplicata, organizand la Bucuresti prima Conferinta Nationala de ecologie animala (1966).

In ceea ce priveste invatamantul superior, Romania se numara printre putinele tari din lume unde ecologia a devenit obiect de studiu in anumite facultati. Totodata, literatura de specialitate s-a inbogatit cu numeroase manuale, un dictionar de ecologie, lucrari de sinteza, lucrari stiintifice originale, elaborate de ecologi romani.

Pe plan international, Romania a aderat de la inceput la Programul Biologic International (IBP), la programul Omul si Biosfera (MAB) si la alte organizatii cu caracter ecologic.