Listeria Monocytogenes

1. Listerioza

Listerioza este o maladie infecţioasă, frecvent de origine alimentară, comună omului şi numeroaselor specii de animale (în particular rumegătoare), întâlnită în special în ţările industrializate.

Apare preferenţial la subiecţii cu un sistem imunitar perturbat sau imatur, adică, la femeile însărcinate, la nou născuţi, la persoanele în vârstă şi la pacienţii imunodeprimaţi ca urmare a unei afecţiuni sau a unui tratament imunosupresor. Această infecţie se traduce prin forme invazive : bacteriemie/septicemie şi infecţii ale sistemului nervos central la noul născut şi la adult iar la femeia însărcinată prin avort.

Incidenţa este scăzută mai puţin de 4 cazuri la un million de locuitori în anul 2000, caracterizată printr-o mortalitate crescută de 20-30% cu excepţia femeilor însărcinate şi 40% de cazuri rămân cu sechele neurologice. Mai recent în unele ţări au fost descrise gastro-enterite datorate speciei Listeria monocytogenes.

În unele ţări ca Australia, listerioza este numită “boala învârtirii în cerc” (circling disease).

Pentru prima dată listerioza a fost decrisă la om în 1929 de către Nyfeldt. În ţara noastră primul caz de listerioză la om a fost descris de Roşca şi col. în 1960, iar la animale primele cazuri au fost descrise în perioada 1956-1958 la bovine, ovine, porci, boboci de raţă şi păstrăvi.

Boala este mai cunoscută şi mai studiată în SUA, Canada, Franţa, Germania şi Elveţia, ţări în care frecvent cauza este reprezentată de alimente contaminate cu bacteria Listeria monocytogenes.

În perioada 1929-1950 numărul cazurilor de listerioză la om a fost de 70, în perioada 1950-1972 numărul cazurilor de listerioza a crescut ajungând la 5000.

O creştere semnificativă a incedenţei acestei boli s-a realizat după anul 1980, odată cu apariţia episoadelor de origine alimentară.

2. Agentul etiologic

Listeriile sunt cocobacili Gram-pozitivi, nesporulaţi, cu un conţinut G+C al ADN de 36-42 mol %. Peretele celular este tipic pentru bacteriile Gram-pozitive, conţin alanină şi acid glutamic, legate prin acidul mezo-diaminopimelic; sunt prezenţi acizii teichoici; predomină acizii graşi anteizo C 17:0 şi anteizo C 15:0. Metabolismul este aerob şi microaerofil, fiind prezenţi atât citocromii, cât şi menachinonele. Aproape toate culturile sunt catalazo-pozitive, oxidazo-negative şi mobile la temperaturi sub 35ºC, prin flageli peritrichi. Culturile pe medii cu glucide sunt slab fermentative, dar din glucoză se produce lactat, nu gaz.

Studiile de omologie ADN/ADN au indicat apartenenţa a şase specii la acest gen: L. monocytogenes, L. grayi, L. innocua, L. ivanovii, L. seeligeri, L. welshimeri. Diferite specii de Listeria pot fi rapid identificate cu ajutorul unui mic număr de caractere fenotipice.

Datele privind secvenţierea ARN 16S confirmă înrudirea dintre diferitele specii de Listeria şi evidenţiază o înrudire strânsă cu membrii genului Brochotrix, precum şi una mai îndepărtată cu alte genuri Gram-pozitive cu conţinut scăzut de G+C (de exemplu, Bacillus, Aerococcus, Carnobacterium, Vogacoccus, Enterococcus, Lactobacillus, Lactococcus şi Streptococcus).

Aproape toate cazurile de listerioza umană se datorează Listeriei monocytogenes, deşi, rareori, Listeria seeligeri şi Listeria ivanovii au fost de asemenea implicate. O situaţie similară a fost observată la animale, exceptând faptul că până la 10% dintre cazuri sunt datorate Listerie ivanovii. În condiţii experimentale, utilizând şoareci şi culturi in vitro de ţesuturi de mamifere, numai Listeria monocytogenes şi Listeria ivanovii s-au dovedit patogene, aceste specii având în comun mulţi factori asociaţi cu virulenţa.