Nutriția copilului cu vârsta de până la un an

Capitolul I: Introducere

Pe mãsurã ce copilul se dezvoltã, cresc proportional si nevoile sale nutritive. Sunt necesare cantitãti mai mari de alimente în timpul perioadelor rapide de crestere si când învatã sã umble. Copii mici au nevoie de stabilirea unui program regulat de hranã. Sunt necesare trei mese mici pe zi si douã sau trei gustãri hrãnitoare între ele, fãrã nici un alt aliment în afara lor. Mesele principale trebuie luate împreunã cu restul familiei. Copilul mic poate consuma cele mai multe din alimentele oferite la masã. Gustãrile nutritive cuprind fructe, lapte, biscuiti, brânzã si zarzvaturi crude cu exceptia morcovilor si a telinei, care pot provoca sufocare la aceastã vârstã. Pregãtirea alimentelor pentru copilul mic: copilul trebuie sã aibã o dietã nutritivã, echilibratã, care sã continã suficiente cantitãti de glucide, proteine, grãsimi, vitamine si minerale. El are nevoie si le va folosi pe toate, atât timp cât pe masã sunt alimente variate. O dietã sãnãtoasã trebuie sã fie variatã, atât pentru copil cât si pentru adult; aceasta nu necesitã calcule speciale, deoarece se va echilibra singurã de la o zi la alta sau de la o sãptãmânã la alta. Dacã copilul mãnâncã putinã carne, peste, ouã, lapte, iaurt, brânzã, nuci sau fasole, va avea destule proteine de calitate. Dacã se adaugã fructe si zarzavaturi, va avea suficientã vitaminã C. Sãnãtatea copilului depinde de o alimentatie care sã-i furnizeze suficiente calorii pentru functionarea organismului, activitatea motorie necesarã si un surplus pentru crestere. Caloriile (în realitate kilocalorii) sunt o mãsurã a energiei totale pe care corpul o primeste din alimente. Aceste cantitãti diferã de la un copil la altul, chiar pentru cei de aceeasi vârstã, greutate si fazã de crestere. Alimentatia sãnãtoasã permite o crestere rapidã a copilului si scade riscul de obezitate, boli cronice, cum ar fi cele de inimã si unele forme de cancer.

Alimentele trebuie pasate sau tãiate mic. Alimentele prãjite sunt prea grase; se recomandã fierberea lor sau prepararea pe grãtar. Condimentele si usturoiul din abundentã pot fi evitate sau înlocuite cu iaurt.

Capitolul II : Alimentatia sugarului

2.1 Diversificarea alimentatiei sugarului

Primele luni de viata ale sugarului constituie o perioada de crestere extrem de rapida, alimentatia avand, in acest context, un rol crucial.

In primele 4-6 luni de viata, sugarul este dependent de un singur aliment - LAPTELE. Dupa aceasta varsta, datorita dezvoltarii echipamentului enzimatic si imunologic, se trece de la alimentatia exclusiv lactata la alimente semisolide, pregatind astfel sugarul pentru etapele urmatoare, de prescolar, scolar, adolescent, adult. Alimentatia sugarului poate fi clasificata, utilizand terminologia clasica, in: •Alimentatie naturala - care reprezinta alimentatia exclusiva cu lapte matern, fara adaos de apa, ceai, sucuri si fara utilizarea suzetei sau tetinei; - Alimentatie artificiala - cand sugarul primeste laptele altei specii (lapte de vaca si, uneori, lapte de capra); - Alimentatie mixta - cand sugarul primeste lapte matern, dar si laptele unei alte specii; - Alimentatie diversificata - care reprezinta trecerea de la alimentatia exclusiv lactata la o alimentatie consistenta. Alegerea momentului diversificarii este deosebit de importanta, acesta fiind diferit in functie de laptele primit anterior de sugar, astfel: - la 6 luni - pentru un sugar alimentat la san sau cu o formula de lapte; •la aproximativ 4 luni si jumatate - pentru un sugar alimentat cu lapte praf conventional sau lapte de vaca.

2.2 Alimentatia naturala

Singurul aliment care permite dezvoltarea, cresterea si manipularea optima este, in primele luni de viata, lapele uman.

In laptele uman exista toti factorii nutritivi necesari sugarului in primele 4-6 luni de viata ,prezentand anumite variatii fiziologice de la o zi la alta, de la un supt la altul sau chiar intre inceputul si sfarsitul suptului. In timp ce sugarul alimentat la san primeste o ratie care inregistreza in cursul aceleiasi zile, si chiar in cursul aceluiasi supt, variatii importante, concordarea cu nevoile sale, sugarul alimentat artificial primeste formule calculate mecanic si contante din punct de vedere cantitativ si calitativ. De exemplu, la sfarsitul suptului, continutul in grasimi al laptelui este mai mare, fapt ce tine de secretia de prolactina, indusa chiar de supt, si are efect de control asupra apetitului, producand sugarului senzatia de satietate.

Alimentatia la san ofera sugarului alimentul specific si este recomandata tuturor sugarilor, pentru ca laptele matern este complet si pentru ca alimentatia la san favorizeaza si interrelatia mama-copil.

Avantajele alimentatiei naturale sunt :

-asigura un aport nutritiv suficient atat cantitativ cat si calitativ ;

-asigura un aport caloric corespunzator varstei ;

-este o metoda economica, la indemana, permitand alimentatia ‘la cerere’ si autoreglarea cantitatii ;

-contine factori biologici cu rol antiinfectios.