Obținerea Berii

OBTINEREA BERII

Benjamin Franklin ne-a fost prezentat prin manualele de fizica si de istorie ca fiind un mare om politic si inventator. Cu toate acestea, cea mai circulata dintre toate vorbele sale de duh este una insolita: „Berea este dovada ca Dumnezeu ne iubeste si ca vrea sa fim fericiti“. Era perioada cand berea se pastra in butoaie de lemn si, uneori, se fierbea, inlocuindu-se astfel pasteurizarea. Blonda, bruna, rosie, neagra, tare, slaba, cu spuma tare sau perlaj minim, la halba, pahar, butoias, „stalp“, de „import“, locala, nationala, in cantitati industriale sau cate un litru pe luna, berea este nelipsita din regimul alimentar al majoritatii romanilor. Pana acum totusi nu am dat semne sa ne fi apucat de hobby-ul din ce in ce mai la moda in SUA - fabricarea berii in propria gospodarie. Daca ati vizitat vreodata o fabrica de bere, o sa spuneti ca e imposibil. Cu toate acestea, un kit de fabricat bere nu ocupa decat un colt de masa in bucatarie, avand cam aceleasi dimensiuni ca ale borcanului de bors al bunicii.

Tehnologia obtinerii berii era cunoscuta înca înaintea erei noastre. În prezent ea include numeroase etape tehnologice si dureaza de la 21 de zile pâna la 6-9 luni. Un rol deosebit le revine agentilor ce provoaca fermentatia alcoolica – drojdiilor. Culturile de drojdii pot fi de suprafata sau bentonice.

Berea, de rând cu alcoolul etilic (2,8-6,0%) si CO2 (0,3%), mai contine si o gama foarte variata de alti alcooli, esteri si acizi organici.Berea este o bautura aparte, cu totul speciala. Procesul de producere a berii este unul complex si îndelungat astfel încât obtinerea unei beri de calitate este o adevarata arta. Berile se impart in doua mari categorii: „ale“ si „lager“. Ale sunt berile „proaspete“, obtinute prin fermentare rapida, in timp ce lager-urile se prepara prin fermentatie mai lenta si capata gustul final dupa o minima „imbatranire“ la rece, fiind mai deschise la culoare, mai slab alcoolizate si mai spumoase. Cei mai importanti factori care afecteaza taria unei beri sunt hameiul si maltul. Hameiul va decide concentratia alcoolica a produsului final, dar si gustul. In momentul cand cumparati hameiul, variabila pe care trebuie sa o cautati este cantitatea de acizi alfa si beta, ce dau intensitatea gustului amar al berii. Unicitatea gustului fiecarei beri provine din combinatia de soiuri de hamei folosita. Exista sute de soiuri, de unde si incredibila diversitate a berilor, de la cele 3.000 de titluri belgiene la cele peste 5.000 doar din statele centrale ale SUA. Tipul si cantitatea de malt vor decide aromele si culoarea berii - blonda, bruna sau neagra.

In unele retete de lager, se fierbe intai un mix de aproximativ cinci kilograme din diverse soiuri de orz si alte cereale, la licoarea rezultata adaugandu-se apoi hameiul.

In rest, va puteti lasa fantezia sa zburde libera: se pot adauga si cantitati infime de vanilie, ierburi sau condimente care sa dea un gust cu adevarat unic produsului propriu. In cazul in care credeti ca ati dat lovitura si ati reinventat berea, puteti chiar sa deveniti milionar, participand la unul dintre zecile de concursuri de retete de bere ce se organizeaza anual. Totusi, inainte de a va apuca de treaba, este recomandat sa consultati si un specialist, mai ales pentru alegerea cerealelor. Nu din cauza pretului - aproape toate costa intre 2 si 7 dolari kilogramul -, ci pentru ca majoritatea poarta nume de genul SKU GRN1701 sau GRN 0501, fiecare reprezentand o anumite categorie de gusturi, concentratii de acizi, viteza de fermentare etc.