Piramidele alimentare Asiatică, mediteraneană și vegetariană

Piramida alimentară este o schemă semnificativă pentru o hrănire corectă. Piramida alimentară a fost proiectată pentru a oferi un aspect ușor de înțeles la o alimentație sănătoasă, dar pentru o persoană obișnuită este prea simplist și vag. [8] Schema împarte diferite grupe de alimente după folosirea corectă (Figura 1.). Prima piramidă a fost publicată în 1974 în Suedia, dieta care se leagă de numele lui Anna Britt Angsater [1]. Pe fondul piramidei clasice sunt situate cerealele (consumul recomandat este de 6-11 porții pe zi - un aspect puternic atacat de nutriționiști moderni [8]) care sunt urmate de la dreapta fructe, (consumul recomandat este 2-4 porții pe zi [8]) și la stânga legume, (consumul recomandat este de 3-5 porții pe zi [8]), după care sunt la stânga produsele lactate (consumul recomandat este 2-3 porții pe zi [8]) și la dreapta carnea (consumul recomandat este 2-3 porții pe zi [8]), iar în vârful piramidei sunt găsite zăhărurile și grăsimile. Scopul piramidei alimentelare originale a fost de a sugera o dietă sănătoasă, care ar fi ușor de urmărit pentru oricine. Interpretarea figurei este simplă, cum se avansează în sus, alimentele trebuie consumate într-o cantitate cât mai mică. În zilele noastre figura (Figura 1.) este învechită, dar totuși aceasta este cea mai cunoscută figură de instructaj. Figura realizată în anul 1992 în Statele Unite ale Americii este considerată mult mai științifică și până în anul 2005 toate piramidele au fost realizate pe baza acestei figuri. Iar figura nouă deja marchează zăhărurile și grăsimile adaugate cu diferite simboluri și cantitatea optimă de consumat. În răspândirea figurei a jucat un rol important faptul că, consumul recomandat a fost marcat printr-o farfurie, fiind astfel ușor de înțeles pentru toată lumea. [1]

Dintre celelalte piramide alimentare existente se pot aminti: piramida asiatică, mediteraneană și cea vegetariană.

Figura 1. Piramidă originală USDA [1]

Piramida alimentară asiatică

Piramida asiatică (Figura 2.) care prezintă o dietă sănătoasă, tradiţională [9], reflectă modul de nutriție al locuitorilor continentului asiatic, si se bazează în primul rând pe bucătăria din Bangladesh, Cambodgia, China, India, Indonezia, Japonia, Laos, Malaezia, Mongolia, Myanmar, Nepal, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Malaezia, Filipine, Singapore, Taiwan, Tailanda, și Vietnam. A fost creată drept alternativă la piramida americană, care include în aceeași categorie proteinele de sursă animală și vegetală. Modul de nutriție asiatic are numeroase puncte comune cu piramida mediteraneană, întrucât amândouă sunt bazate pe podusele vegetale, recomandând limitarea consumului de carne roșie (o dată pe lună).[1]

Modul tradiţional de hrană al societăţii asiatice a stat la baza pregătirii ei. Bucătăria din această zonă este excepţională din mai multe motive. La baza piramidei asiatice se află orezul și produsele din orez, meiul, porumbul, tăițeiul, alte cereale integrale, pâinea și produsele care suferă un proces de prelucrare industrială minimă. Orezul este principala cereală care furnizează