Pregătirea meselor festive de Crăciun în zona Olteniei

CAPITOLUL I

Zona Olteniei - tradiții și obiceiuri

1.1. Zona Olteniei

Oltenia, ocupând o mare parte din spațiul fostei provincii romane Dacia Malvensis, este teritoriul din sud-vestul României cuprins între Dunăre și Carpații Meridionali și delimitat, în mod tradițional, la est de râul Olt.

Fig. 1.1. Oltenia

In Oltenia convietuiesc oameni pentru care traditia a insemnat ceva aproape sacru, cu reguli de bunacuviinta crestina, cu obiceiuri si randuieli bine conturate si respectate cu sfintenie.

Locuitorii Olteniei, ca de altfel toti românii, gandesc într-o maniera latina si sunt, împreuna cu grecii, unul dintre cele mai vechi popoare crestine în sud-estul Europei. Oamenii din Oltenia sunt mandri, iubitori, sociabili, isi iubesc locul si nu ezita sa il arate celor ce doresc sa il vada. In inregistrarile istoriei, populatia care traieste la Nord de fluviul Dunarea (getii) au fost mentionati prima data de Herodot in secolul al 4 lea i.Hr. Barbatii au fost recunoscuti pentru curajul lor in lupta, poate aceasta fiind o explicatie de ce ei au ramas principala populatie etnica in aceasta regiune in ciuda razboaielor si a multor ani de colonizare romana si a atacurilor popoarelor migratoare. Este adevarat ca influentele lor au lasat urme in vocabularul, obiceiurile, traditiile si mancarea romanilor. Oltenii sunt oameni foarte superstitiosi si astazi exista credinta in moroi, strigoi, iar pe seceta, inca mai joaca paparudele (dans ritual stravechi de invocare a ploii si a belsugului). Oltenii vorbesc foarte repede utilizand timpul prezentul perfect care este ca si o eticheta pentru ei.

Gospodaria țăranească specifica acestui tinut s-a individualizat de-a lungul timpului, in functie de conditiile istorice si social- economice. Exista numeroase exemple de case taranesti lucrate cu multa maiestrie artistica, adevarate monumente de arhitectura in lemn si zidarie. Cea mai frumoasa arhitectura taraneasca s-a dezvoltat in Judetul Gorj. Lemnul de stejar a fost principalul material de constructie. Soclul inalt, coloanele precum si arcadele sunt lucrate din piatra si caramida. Apare tot mai des acoperisul din tabla si tigla in locul sindrilei.

Decorul caselor continua traditia sculpturii in lemn. Ca un element decorativ nou este rama de lemn a ferestrelor, purtand rozete sculptate. Despre varietatea ciopliturilor si daltuiturilor cu care sunt impodobite casele gorjene se poate spune ca este nesfarsita. Un loc principal il ocupa si portile de intrare in curte. Ele atrag atentia prin monumentalitatea arhitecturii, prin vigoare si bogatia decoratiei.

Ocupații și mesteșuguri

Dezvoltarea tesaturilor de interior este legata de inflorirea generala a artei populare din sec. al XIX- lea ca urmare a unor prefaceri structurale benefice survenite in conditia economica si sociala a taranimii. In ierarhia valorilor artei populare ocupa un loc deosebit scoartele si chilimurile. Ca tip de tesatura scoarta este de veche traditie fiind piesa decorativa principala de interior din zestrea fetelor de tarani. Confectionarea si posesia de scoarte confereau prestigiu social fetelor cu indemanare tehnica. Transportarea zestrii la casa ginerului se facea printr-un adevarat ceremonial, unde fiecare piesa trebuia sa fie prezentata comunitatii.

Oltenii nu au fost priceputi doar in arta de a lucra tesaturi, ei sunt mari maiestri si in arta olăritului. Perfectionarea tehnicii de ardere a vaselor si ulterior introducrea rotii olarului au constituit momente importante in evolutia acestui mestesug.