Preocupare pe Plan International privind Alimentația Omului

Istoria preocupărilor ştiinţifice asupra alimentaţiei.

Studiul alimentaţiei umane a intrat târziu în domeniul preocupărilor ştiinţifice, deşi din cele mai vechi timpuri au făcut diverse legături între alimentaţie şi sănătate. Hipocrate, grec care a trăit în 460-370 înainte de Hristos, cel mai mare medic al antichităţii a arătat rolul terapeutic al alimentaţiei.Herodot (484-420) cita pe egipteni care spuneau că hrana este cauza tuturor relelor.Hipocrate, din contra a spus, "hrana este primul nostru medic". El considera că substanţele care hrănesc organismul uman se compun din aceeaşi materie ca şi fiinţa umana şi căldura vieţuitoarelor este întreţinută din alimente "de focul pe care acestea îl conţin". Dacă reuşim să găsim pentru fiecare om echilibrul dintre alimentaţie şi exerciţiile fizice, astfel încât să nu fie nici mai mult nici mai puţin am reuşit să descoperim mijlocul de întreţinere al sănătăţii". Astfel cu 2500 de ani în urmă, principiile de bază ale alimentaţiei raţionale promovate de nutriţia contemporană au fost exprimate clar de către Hipocrate.Tot el considera că indicaţiile alimentare trebuie să ţină cont de tradiţiile alimentare ale unui popor şi că o schimbare de alimentaţie este mai dăunătoare pentru individ decât menţinerea alimentaţiei vechi, obişnuite.

De-a lungul timpului alimentaţia a depins de factorii climatici, geografici, economici şi sociali. Religiile au avut de asemenea o mare influenţă asupra alimentaţiei în ceea ce priveşte componenta alimentelor, cât şi în privinţa obiceiurilor şi ceremonialului meselor. Tot atât de adevărat este că anumite obiceiuri şi restricţii alimentare impuse de unele religii îşi au originea în interdependenţa dintre cel puţin 3 factori: clima-aliment-sănătate.Până în secolul 18 ideea de alimentaţie nu avea nici un suport ştiinţific.Procesul de ardere interna – Lavoisier – pune în discuţie la finele secolului 18, începutul sec.19, faptul că hrana constituie sursa de energie prin care organismul face faţă nevoilor vitale.In secolul 19 progresul chimiei atrage după sine clasificarea alimentelor, noţiuni de compoziţie a lor, de conţinut în proteine, glucide, lipide şi transformarii alimentelor în organism. Se clasifica notiuni ca modificarea energiei, calorii, etc.La începutul acestui secol se descopera substanţele minerale din alimente (sodiu, cl. K, Naso, Sulf, Mg, Ph, Ca) şi se studiază valoarea lor. Totodată s-a descoperit rolul oligoelementelor (elemente minerale în cantităţi foarte mici, Fe, Mn. Zn, Cu, Ni, Co, Al, Mb) ca şi al metaloidelor (iod, aresen, fl. Bor) din cele 102 elemente 60 se găsesc în organismele vii. Totodată s-a stabilit şi necesarul pentru organism în substanţe minerale. În aceeaşi perioadă descoperirea vitaminelor şi se arată rolul acestora în creşterea şi dezvoltarea organismelor. Deşi proteinele sunt descoperite încă din 1838, fiind considerate pe primul loc (termenul fiind proteias = primar) în desfăşurarea proceselor vitale. Totusi abia după al doilea Razboi Mondial se punea problema diferentierii nutritionale a proteinelor (in functie de continutul în aminoacizi esenţiali sau nu. Pozitia şi valoarea lipidelor în alimentaţie incepe sa fie în deceniul 4-7 al secolului 20. Problema glucidelor în alimentaţie s-a pus în aceeaşi perioada dar rolul lor în alimentaţia umana nu este elucidata.Se ştie de asemenea, rolul eficienţei unor minerale şi microelemente, în apariţia unor boli endemice prin carenţa solurilor şi apei în aceste elemente din zonele respective (lipsa iodului = guşa endemică).

Bazele unei alimentaţii raţionale ştiinţifice sunt astăzi stabilite. Totuşi ele sunt prea fragile pentru a se trece la impunerea unor modificări radicale a unor obiceiuri.

Care sunt aceste baze?

-menţinerea unei proporţii între principalele grupe de substanţe organice (proteine, lipide, glucide) ca şi substanţele minerale, vitaminele.

Un regim monocaloric ar trebui să respecte următoarele proporţii:

-11-13% proteine (1/2 să fie de origine animală);

-25-30% lipide (1/2 polinesaturate);

-55-62% glucide (produsele rafinate sunt foarte puţin recomandate, polizaharidele, amidon).

-Asocierea alimentelor sub formă de produse culinare trebuie făcute pe baza unei gastrotehnice corecte, moderne, care sa înlăture preponderent într-un mod dăunător (prăjeli)

-repartiţia judicioasă a meselor pe parcursul unei zile;