Probiotice

Cosiderente generale

Probioticele sunt suplimente alimentare vii, reprezentate de microorganisme

care beneficiază sănătate consumatorilor prin menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului microorganismelor în intestin Soldul (Fuller, 1989). Microflora intestinala este formata dintr-un complex de microorganism care formeaza o parte importanta a organismului. Aceste microorganisme interactioneaza intre ele si cu organismul gazda in tractul intestinal in care exista.Ele metabolizeaza diferite substante endogene si din dieta alimentara cu formarea unor produsi cu efecte favorabile variate asupra sanatatii omulu.Flora tractului gastrointestinal este complexă şi ar trebui considerate drept un organ funcţional activ. Fiecare individ conţine cca.1012 bacterii viabile per gram conţinut intestine gros.Acest ecosystem este vast,atât din punct de vedere cantitativ cât şi în termini de diversitate,cu cel puţin 400-500despecii diferite. Datorită beneficiilor pentru sănătate, bacteriile probiotice au fost incluse tot mai mult în iaurturi şi produse lactate fermetate în ultimele două decenii.Cel mai frecvent sunt utilizate tulpinile de lactobacili, cum ar fi Lactobacillus acidophilus, şi de multe ori Bifidobacteria (Daly şi Davis, 1998).Prestaţiile terapeutice au condus la o creştere a încorporării bacteriilor probiotice, cum ar fi lactobacili şi Bifidobacteria în produsele lactate, în special iaurturi (Lourens-Hattingh & Viljoen, 2001). Eficienţa adaugării bacteriilor probiotice depinde de doză şi viabilitatea lor care trebuie să fei menţinută pe toată durata de depozitare, şi ele trebuie să supravieţuiască mediului intestin (Kailasapathy & Chin, 2000). Prin urmare, viabilitatea bacterii probiotice este de importanţă capitală în marketindul de produse alimentare pe bază de probiotice.

Mai multe rapoarte au arătat că supravieţuirea şi viabilitatea bacteriilor probiotice este adesea scăzută în iaurt, adică mai puţin de 108-109 celule, care reprezintă doza zilnică recomandată (Lourens-Hattingh & Viljoen, 2001). Există tot mai multe dovezi ştiinţifice care susţine conceptului că menţinerea microflorei intestinale sănătoase pote oferi protecţie împotriva tulburări gastro-intestinale, inclusiv a infecţiilor gastro-intestinale, boli inflamatorii intestinale, şi chiar cancer (Haenel şi Bendig, 1975; Mitsuoka, 1982; Salminen et al, 1998a)..Utilizarea de culturi probiotice stimulează creştere micro-organismelor preferenţiate, diminuind flora micro-organismelor potenţial dăunătoare, şi consolidează mecanismele naturale de apărare o organismului.Înainte ca un probiotic să potă beneficia sănătatea umană el trebuie să îndeplinească mai multe criterii: Acesta trebuie să posede proprietăţi tehnologice bune, astfel încât să poată fi fabricate şi încorporate în produse alimentare fără a pierde viabilitatea si funcţionalitatea sau crearea de arome sau texturi neplăcute, ci trebuie să supravieţuiască la trecerea prin segmentul superior al (TGI) tractului gastro-intestinal şi să ajungă în viaţă la nivelul său de acţiune; şi aceasta trebuie să poată funcţiona în mediul intestin.

Selectarea tulpini probiotice: aspecte importante

Criteriile actuale de succes pentru siguranţa probioticelor sunt definite mai jos. Cele mai multe tulpini probiotice actuale de succes sunt de origine umană. Acesta poate fi, de asemenea, susţinut că o tulpină probiotică poate funcţiona mai bine într-un mediu similar (de exemplu, al tractului gastrointestinal uman) în cazul în care acesta a fost iniţial izolat din TGI.

Fig. 1. Baza teoretică de selecţie a microorganismelor probiotice include: securitate, funcţionale (supravieţuire, aderenta, colonizare, producerea de substanţe antimicrobiene, stimularea sistemului imunitar, activitate antigenotoxică şi de prevenire a agenţilor patogeni) şi aspecte tehnologice (creştere în lapte, proprietăţi senzoriale, de stabilitate, rezistenţă la fagi, viabilitatea în procese).

Aspecte de siguranţă include următoarele specificaţii:

1. Tulpinile de uz uman sunt de preferinţă de origine umană.

2. Ele sunt izolate din tractul GI uman sănătos.

3. Au o istorie de a fi non-patogene.

4. Nu au antecedente de asociere cu boli cum ar fi endocardită infecţioasă sau tulburări gatro-intestinale.

5. Nu deconjughează sarurile biliare (deconjugarea sărurilor sau dehydroxilarea ar fi o trăsătură negativă în intestinului subţire; Marteau et al, 1995)..

6. Nu posedă gene rezistente la antibiotice.