SA se Proiecteze o Secție de Obținere a Conservei de Mazăre Boabe

I. MEMORIU JUSTIFICATIV

La baza întocmirii lucrării au stat experiența muncitorilor și tehnicilor din țara noastră și progresele realizate în industrializarea legumelor.

Mi-am ales această temă datorită plăcerii de a citi și a descoperi lucruri noi și interesante despre legumele folosite ca materie primă în industria conservelor.

În această lucrare am cuprins tot ceea ce am învățat în cei trei ani de școală argumentând în mare măsură toate cerințele în vigoare. În conținutul lucrării am tratat toate elementele care le conțin legumele și astfel, am aflat și am descoperit lucruri noi care nu știam că există în compoziția legumelor.

Alimentele sunt substanțe comestibile necesare organismului pentru întreţinerea și formarea ţesuturilor şi pentru aportul de energie ce-l aduc. Unele alimente sunt valoroase mai ales prin conţinutul lor mare în hidraţi de carbon, proteine şi grăsimi; altele sunt bogate în vitamine şi substanţe minerale, necesare organismului uman. O parte din alimente conţin o cantitate mare de apă şi deci păstrarea lor proaspătă pentru un timp mai îndelungat este anevoioasă.

Legumele sunt alimente de origine vegetala care ocupa un loc important în hrana omului, datorită compoziţiei lor chimice complexe.

Compoziţia chimică a legumelor variază în funcţie de specie, soi, condiţii pedoclimatice, momentul recoltării, etc.

O cantitate importantă de legume proaspete constituie materia primă pentru fabricile de conserve. Legumele se pot conserva pentru o durată de timp limitată -semiconservele- care încetează o dată cu înlăturarea agentului conservant.

Conservele propriu-zise au durata de păstrare mai mare, deoarece prin sterilizarea acestora, sunt distruse enzimele şi microorganismele.

Prin conservare se obţin următoarele tipuri de produse: legume congelate, legume uscate, legume murate, legume marinate, concentrate din legume, conserve sterilizate din legume. Din producţia mondiala de legume, două treimi se consumă în stare proaspăta, restul se conservă.

Dintre producătorii mondiali, Statele Unite ale Americii reprezintă primul producător cu cca. şase milioane tone conserve sterilizate şi trei milioane tone congelate. Pe lângă importanţa alimentară, legumele prezintă însemnătate din punct de vedere economic. Acestea se folosesc în industria alimentară şi la export.

Dacă alimentele proaspete sunt păstrate în condiţii nepotrivite, pierderile cantitative şi calitative sunt de neînlăturat. Chiar dacă sunt păstrate în condiţii bune, alimentele suferă totuşi anumite modificări: pierd o parte din vitamine, suferă schimbări de natură fizico – chimică, pierd din calitate, în special din punct de vedere al gustului şi aspectului lor.

Cât priveşte pierderile prin alterare, acestea sunt inevitabile, iar în unele cazuri sunt foarte mari. Pentru a păstra alimentele un timp mai îndelungat, se recurge la diferite metode de conservare.

Toate legumele destinate conservării trebuie să fie fragede; recoltate la momentul potrivit şi transportate în condiţii bune şi fără întârziere la fabrica de conserve, spre a-şi păstra neschimbate proprietăţile organoleptice: gustul, aroma, culoarea, cu atât mai mult cu cât orice scădere a proprietăţilor organoleptice se accentuează şi devine mai perceptibilă după conservare.

1.1. Obiectivul referatului. Profilul de producție

Obiectivul referatului

Să se proiecteze o secție de obținere a conservei de mazăre.

Profilul de producție

Mazărea se cultivă pe suprafețe mari în Europa și Asia. Astfel, după datele F.A.O. din 1961, suprafața ocupată de această cultură pe întregul glob pământesc era de 7,2 milioane ha, din care 1,74 milioane ha în Europa și 3,38 milioane ha în Asia. Din această suprafață, culturile pentru masa verde sau fân reprezintă o proporție redusă, în țara noastră, suprafața cultivată cu mazăre în ultimii 7 ani a variat astfel: 42900 ha în 1959, 152000 ha în 1962 și 98900 ha în 1965, cu tendința ca această suprafață să se mărească în anii următori. Pentru furaj verde se cultivă pe suprafețe reduse. De asemenea, este foarte puțin răspândită cultura mazărei furajere, deși este mai productivă decât mazărea.