Standarde de calitate și caracterizarea economică și nutritivă a fasolei-păstăi

Fasolea (Phaseolus vulgaris) este o plantă leguminoasă agățătoare anuală care este originară din America și este întrebuințată în bucătărie. Fructul se prezintã sub formã de pãstãi, iar dupã îndepãrtarea boabelor se obţin tecile, utilizate în scop medicinal. Fasolea se cultivă atât în zone cu climat mai răcoros cât și în cele cu un climat mai cald. Planta nu suportă solurile saline.

Tulpinile sunt cilindrice-muchiate sau ușor turtite, acoperite cu numeroși perișori și pot avea lungimi variabile (0,25-0,4 m până la 3-6 m) în funcție de convarietate, soi și condiții pedoclimatice (Zamfirescu, 1965).

Frunzele sunt mari, cu pețiolul articulat, trifoliate, cu foliole cordiforme și cu stipele lanceolate, acoperite cu perișori. Primele frunze adevărate sunt simple.

Florile, grupate în racem laxe, sunt de culoare albă, alb-verzuie, roz sau roșie. Polenizarea este autogamă.

Fructele sunt păstăi pubescente, de mărimi și forme diferite. Culoarea păstăilor la maturitatea de consum poate fi verde, galbenă sau bicoloră (pestriță).

Fasolea verde, indiferent de specia cultivată, este o legumă cu un conținut redus de calorii, dar bogat în nutrienți esențiali pentru sănătate, precum proteinele, fibrele alimentare, calciu și fier. Doar o cană de fasole verde proaspată conține 200 de miligrame de potasiu, beta caroten și vitamina A. Beta carotenul reduce riscul de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, iar vitamina A menține acuratețea vederii și stimulează dezvoltarea osoasă.

CAP.1 RĂSPÂNDIRE LA NIVEL GLOBAL ȘI NAȚIONAL Figura 1. Cultura fasole-păstăi

Origine: Specie erbacee ce își are originea în America Centrală (Mexic, Guatemala, etc) și America de Sud (Peru, Venezuela, Argentina, Chile, Columbia, Ecuador, etc). În Europa, fasolea a fost adusă de coloniștii portughezi și spanioli. Din Peninsula Iberică s-a răspândit inițial în Țările de Jos și apoi în Franța, Italia, Germania și Anglia.

Răspândire la nivel global și național: În prezent se cultivă în teren neprotejat, pe toate continentele unde sunt, în cursul verii, condiții favorabile și mai ales pentru temperatura pentru care are cerințe ridicate ( ut-2700-3000*100 C) Producția diferă pe țări.

La noi în țară, cultura s-a extins cu începerea sec. al XVIII-lea. În prezent se cultivă în toate județele, cu excepția zonei de munte. Tendința pe plan mondial și la noi în țară este de a se diversifica sortimentul de soiuri și de produse conservate, de a crește substanțial nivelul producției la hectar și de mecanizare totală a lucrărilor din fluxul tehnologic.

Cele mai mari suprafețe sunt înregistrate:

- India - 7,1 mil. hectare;

- Brazilia - 3,4 mil. hectare;

- China- 1 mil. hecatare.

CAP.2 VARIETĂȚI ȘI SOIURI

Varietăți ale fasolelor-păstăi

- timpurii: fasole urcătoare Verdana, fasole de grădină Marinica, Isalnița 43, Nicos;

- semitimpurii: fasole pitică Salvica, Harvester, Jutta, Green Streamer.

Soiul de fasole de gradină Marinica

- timpuriu, cu perioadă de vegetaţie de 45-50 de zile până la maturitatea de consum şi 80 - 85 de zile până la maturitatea fiziologică;

- planta are portul pitic, determinat, cu înălţimea de 35 - 45 cm;

- păstaia este rotundă, dreaptă, uşor curbată, cu vârful ascuţit de culoare galbenă;

- lungimea păstăilor este mijlocie, de 13 - 15 cm şi lățimea de 0,7 - 0,8 cm;

- numărul mediu de păstăi pe plantă este de 12 - 14.