Standarde de calitate și valorificarea speciei de Ardei

CAPITOLUL 1: DESCRIEREA SPECIEI DE ARDEI (CAPSICUM ANNUUM L., FAMILIA SOLANACEAE)

1.1. Clasificare .tiin.ifica

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasa: Magnoliopsida

Subclasa: Asteridae

Ordin: Solanales

Familie: Solanaceae

Gen: Capsicum

1.2. Încadrarea speciei

Ardeiul este originar din America Centrala si de Sud, cu locul de origine Mexic si Guatemala, fiind considerat una din cele mai vechi plante folosite în cultura. De aici a fost raspândit spre nord, în SUA si spre sud, în Columbia, Venezuela, Ecuator, Brazilia, Chile, Argentina si Uruguay. Mai apoi s-a ajuns ca ardeiul iute sa fie raspândit în lume de catre marinarii spanioli si portughezi. În Europa ardeiul a fost adus în 1493 si s-a raspândit în zonele sudice (Italia, Franta) în secolul al XVI-lea, iar în Peninsula Balcanica în secolul al XVII-lea. În Europa Centrala a patruns mai repede ardeiul iute, ca produs condimentar, concurând piperul, acesta fiind importat din India. În prezent se cultiva mult în zonele tropicale si sub tropicale, iar în climatul continental pâna la latitudinea de 50o (BASU si DE, 2003; POPESCU si HORGOS, 2004; VAUGHAN si GEISSLER, 2009). În cadrul genului Capsicum sunt cultivate cinci specii, pe plan mondial, dintre acestea, C. annuum este cea mai cunoscuta, cultivata si consumata, în detrimentul celorlalte patru specii de Capsicum, acest fapt realizându-se datorita adaptabilitatii mari fata de conditiile pedoclimatice a diferitelor cultivaruri, varietati s.a., permitând comercializarea pe tot parcursul anului.

Ardeiul cultivat la noi în .ara este o planta anuala, de.i în locul de origine se comporta ca perena. Planta este erbacee, cu tendin.a de lemnificare în a doua parte a perioadei de vegeta.ie. Habitusul este mediu dezvoltat, sub forma de tufa globuloasa de pâna la 40-50 cm diametru. În sera, tulpina poate ajunge la 1,5-2,2 m. Radacina este la început pivotanta, dar pe parcursul

dezvoltarii plantei se ramifica puternic, mai ales în stratul superficial al solului(0-30 cm). Alaturi de radacinile ce provin din radacina principala, se dezvolta radacinile adventive, ce se formeaza din zona hipocotilului. Tulpina este erecta, cilindrica sau usor muchiata, glabra, puternic ramificata. Ramificarea este de tip simpodial. Frunzele sunt simple, lung petiolate, alterne. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, solitare sau câte doua (uneori mai multe), asezate în punctul de ramificare a tulpinilor. Fructul este o baca uniloculara putin suculenta, polisperma, de forma .i culori diferite în func.ie de varietatea botanica .i soi.

Culoarea fructelor trebuie apreciata la maturitatea tehnologica(în verde). La maturitatea în verde culoarea poate fi: verde-închis, verde-deschis, verde-galbuie, galben-aurie, galben-sulfurie, galben-ivorie sau uneori purpurie, violet-închis sau neagra. Fructele la maturitatea fiziologica pot avea: ro.ie de diferite nuan.e, portocalie sau galben-aurie. La noi în .ara sunt preferate pentru ardeiul gras fructele de culoare galbena sau galben-verzuie. Marimea fructelor variaza de la câ.iva cm diametru sau câteva grame pâna la 20-

25 lungime, respectiv 250-300g. Fructul prezinta un pedicel gros, iar caliciul este îngrosat si lipit de baza fructului. Pericarpul este subtire reprezentat de o pielita incolora. Mezocarpul sau pulpa fructului are o grosime care variaza de la circa 1 mm (la ardeiul iute) pâna la 6-7 mm (la ardeiul gogosar). Culoarea pulpei este aceeasi pe toata grosimea sa. Samânta la ardei este de forma rotund-turtita, cu diametru de 3-5 mm, cu suprafata usor deformata, de culoare galben-aurie sau galben-cenusie. Un fruct formeaza 100-300 seminte. O cultura de ardei dureaza, începând cu rasarirea, pâna la 180-250 de zile.