Standardizarea Produselor Alimentare

STANDARDIZAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Standardele definesc un nivel minim de calitate şi permit alegerea obiectivelor si transparenţa produselor; sunt standarde obligatoriu (cele mai numeroase) dar şi facultative.

Potrivit standardelor internaţionale de exemplu, fructele sunt clasate pe categori în funcţie de forma, calibru şi calitatea lor dar şi după prezenţa unor defecte exterioare pe care le au.

Carcaselede bovine, porcine şi ovine sunt încadrate pe clase de calitate imediat după tăiere, pe baza grilei EUROP folosită în toate ţările UE, după conformaţia carcaselor şi stare lor de îngrăşare.

Pentru vinuri, există o clasificare europeană:

• Vinuri de masă:

- vin de masă fără indicare geografică;

- vin de masă cu indicare geografică (vinuri de la ţară)

• Vinuri de calitate produse în regiuni determinate:

-vinuri de calitate superioară din regiuni delimitate

- vinuri cu denumiri de origine controlată

Clasificare standardelor. În Comunitatea Europeană sistemele de asigurare a calităţi disting patru tipuri de standarde pentru produsele alimentare:

• Standarde de specificare, ce definesc compoziţia şi caracteristicile organice, fizico-chimice şi bacteriologice ale produselor.

• Standarde privind mediul produselor: acestea definesc modalităţi de etichetare, de ambalare de stocare şi de transport al produselor

• Standarde privind metodele de analiză şi încercare a produselor

• Standarde cu rol de directivă: carecdefinesc cerinţele privind igiena fabricării produselor şi recomandări în materie de preocedee de fabricaţie, de stocare şi de distribuţie.

Răspunzător crirerilor (culoare, conformaţie, stadiu de îngrăşare)şi obiective (greutate, rasă, zonă de producţie, conţinut de apă) de apreciere a calităţii, standardizarea permitedistingerea şi trierea loturilor de produse eterogene, asigurându-se pe aceastăbază diminuarea incertitudinii în vânzarea acestora precum şi o bună transparenţă a pieţei.

Standardele permit:

• Consumatorilor să aleagă şi să aibă siguranţă în alimente

• Vânzătorului să stbilească eficienţa vânzărilor(cost, preţ, profit) pe grupe de clienţi şi pr diferitele categorii de produse comercializate

• Cumpărătorului să-şi analizeze cumpărăturile pe categorii de produse şi pe furnizori(preţuri, cheltuieli de aprovizionare, timp)

Standardele contribuie la promovarea vânzărilor, deoarece furnizează vânzătorilor argumente comerciale şi cumpărătorilor garanţii.

Alături de standardele impuse de cătr stat, al căror obiectiv este de a asigura o calitate şi o securitate minimă a alimentelor, pot exista şi standarde elaboratedin iniţiativă operatorilor de pe filierele de produs, organizaţii în asociaţii interprofesionale, în scopul facilitării tranzacţiilor comerciale.

De standardizarea internaţională în domeniul produselor alimentare se ocupă Organizarea Internaţională de Standardizare.Aceste organisme au ca obiect de activitate elaborarea de standarde şinorme unitare asupra alimentelor care să faciliteze comerţul internaţionalşi să protejeze sănătatea consumatorului.

CONCEPTE NOI ÎN STANDARDIZAREA MĂRFURILOR ALIMENTARE BRUTE ŞI PRELUCRATE

Dintotdeauna s-a dorit apărarea intereselor şi sănătăţii consumatorilor, atât de produsele interne cât şi faţă din cele din import în vederea îndeplinirii acestui obiectiv, a fost cerinţele ridicte de exporturi şi exigenţele impuse de importator.

Practica utilizării standardelor în domeniul alimenar

O perioadă de timp au fost private ca ca un instrument mai mult sau mai puţin de reglementare obligatorie a calităţii produselor, motiv pentru care a apărut o contradicţie între dinamica tehnico-ştiinţific şi economic şi caracterul stagnant al prescripţilor de calitate uneorii la indicatori limitati. Expansiunea economică pe plan mondial, tendinţele intengraţioniste şi de liberalizare a circulaţiei produselor în Piaţa Unică Europeană au dat un impuls puternic afirmării unor noi concepţii privind standardizarea.

Standardul este un sdocument scris acesibil publicului stabilind o regulă a locului referitoare la linile directoare sau la specificaţiile tehnice, a cărui respectare nu este4 obligatorie, elaborat fiind de un organism recnoscut într-un cadru care să permite să intervină acordul tuturor părţilor interesate, destinate unei aplicări respectate şi continue şi având în vedere avantajul optim al comunităţii în ansamblul ei. Fiind necesare câteva precizări:

• Un standard este mai eficient cu cât este utilizat de un număr de factori cât mai mare.

• Standardul nu are caracter obligatoriu, organizează relaţii dintre agenţii economici şi factorii interesaţi

• Este indispensabil ca standardul să poată în funcţie de progresul tehnic şi evoluţia pieţei

• Stndardul este elaborat de un organism recunoscut care poate fi naţional sau internaţional. Această recunoastere îi este conferită de autorităţile publice prin contact (D.I.N.), printr-un document legislativ sau o reglementare(A.F.N.O.R.) sau mai simplu pri partenerii economici.

• Standardul prin caracterul lui partenerial,îşi exprimă originalitatea sa, acesta este unul din elementele care fundamentează forţa sa practică

• Standardul este un instrumen de reglare şi organizare a pieţei aducând elemente de transparenţă şi claritate în tranzacţii.

Efectele pozitive asteptate de la standardizare pot fi contrazise prin anumite inconveniente, care sunt adesea inovate:frânarea inovaţiei, banalizarea produselor, slăbirea puterii de decizie a întreprinderilor, bariere în calea schimburilor prin publicarea standardelor naţionale.

Se apreciază că standardele la nivel european ocupă un loc limitat îbn sectorul agroalimentar. În acest sector există o practică redusă a standardelor.

Posibilităţile de dezvoltare standardizării ţin în primul rând de evaluarea resurselor existente.

Standarde de specificaţie pentru produse: definiţia specificaţiei tehnice oferite de Directiva 82/189 este foarte cuprinzătoare pentru căreia în afarăa caracteristicilor cerute unui produs anumite elemente care, în tipologia propusă pot aparţine standardelor de analiză sau de mediu înconjurător al produselor.

Definiţia care figurează în decretil francez susţine certificarea conformităţii:Specificaţiile de tip normativ definesc pentru fiecare din produsele cărora li se aplică caracteristicile compoziţiei sau ale utilizării acesteia, procedeele de obţinere de fabricaţie, co0ndiţionareaa conservarea, păstrarea sau transportul. Acestea precizează metodele de control care permit asigurarea respectării acestor caracteristici.