Staphylococcus Aureus

SCURT ABSTRACT

Staphylococcus aureus este o bacterie facultativ anaerobă,Gram +,care supravieţuieşte 2-3 luni în puroi şi mai multe luni în medii obişnuite sau la temperatura camerei.Poate fi conservat câţiva ani în gelatină şi macerat de carne gelatinat.

El se transmite foarte uşor pe calea aerului,apă,produse alimentare,animale,provocând gastroenterite în urma ingerării alimentelor contaminate cu enterotoxine care pot fi distruse prin procesul de sterilizare.

După ingestia alimentelor contaminate apar simptome de greaţă,vomă,diaree,crampe abdominale şi chiar scăderea temperaturii corpului.

Alimentele care se contaminează cu acest microorganism,sunt: laptele şi produsele derivate,preparatele din carne,ouă,prăjiturile cu cremă,etc.

Se dezvoltă foarte uşor la pH=8,supravieţuind în produsele uscate câteva luni şi rezistând la acţiunea alcoolului etilic de 700 timp de 10 minute.

Stafilococii aparţin genului Staphylococcus şi au ca reprezentanţi principali două specii: S.aureus şi S.epirdemidis.

Staphylococcus aureus este o bacterie facultativ anaerobă,Gram+,catalazo-pozitivă,coagulazo-pozitivă,care apare la microscop sub formă de aglomerări asemănătoare unor ciorchini cu diametrul celulei de 0,5-1,5 μm în perechi,iar coloniile formate au culoare galben-aurie (de unde şi denumirea speciei).Fermentează anaerob glucidele.Necesită pentru creşterea aerobă acid nicotinic şi tiamină,iar pentru creşterea anaerobă au nevoie de uracil.Nu creşte în medii sintetice sau în alimente lipsite de aminoacizi şi proteine.Trăiesc mai multe luni în mediile obişnuite (parafinate),la frigider sau chiar la temperatura camerei.Trăiesc 2 – 3 luni în puroi.Au fost conservaţi timp de 2 ani în gelatină şi 17 ani în macerat de carne gelatinat.Uscaţi în vid după congelare,şi-au păstrat vitalitatea peste 32 de ani.

Microorganismul se transmite prin aer,apă,în produsele alimentare şi pe suprafeţele din fabrici,la oameni şi animale (care reprezintă rezervorul principal de stafilococi).În absenţa unor norme de igienă stricte,sursa de contaminare principală o reprezintă lucrătorii,dar şi suprafeţele de lucru.

Microorganismul este rezistent la sare (până la 20 % NaCl),la nitrit şi soluţii 50 – 60 % zaharoză.

Produc fibrinoliză.

Stafilococii acestui gen au patru hemolizine:α,β,γ,şi δ.Primele două se găsesc la tulpinile de origine umană,γ la tulpinile de origine animală,iar hemolizina δ în condiţii speciale de cultură.Natura chimică nu a fost însă determinată cu precizie.

Majoritatea stafilococilor patogeni produc leucocidine (au fost identificate la genul aureus trei leucocidine distincte).Prima este identică,cu α-hemolizina,a doua cu δ-hemolizina,fiind în acelaşi timp litică şi letală,a treia este o adevărată leucocidină,care induce schimbări morfologice caracteristice leucocitelor umane şi de iepure.Este alcătuită din două componente,care acţionează sinergic şi au fost izolate prin răşini schimbătoare de ioni (greutatea moleculară 32 000 şi 38 000;fiecare este antigenică;modul de potenţare reciprocă nu este cunoscut).

La multiplicare,poate forma toxine numite enterotoxine,care provoacă gastroenterite în urma ingerării alimentelor contaminate.Produce patru tipuri de enterotoxine ,numite A,B,C şi D;dintre acestea,în alimente se întâlnesc frecvent enterotoxinele A şi D.Din punct de vedere structural,prin hidroliza enterotoxinelor se obţin 18 aminoacizi,în care predomină acidul aspartic,acidul glutamic,lizina şi valina.Enterotoxina B,constă dintr-un singur lanţ polipeptidic ce conţine o legătură disulfidică şi de care se leagă prin legături polare aminoacizi,în special lizina,acidul aspartic şi acidul glutamic.Enterotoxinele sunt rezistente la acţiunea enzimelor proteolitice ca tripsina,chimotripsina şi renina.Enterotoxinele stafilococice sunt eliberate în mediul pe care se dezvoltă stafilococii,chiar după 3-6 ore,mai ales după stadiul exponenţial de creştere şi cantitativ este condiţionată de valorile optime de creştere ale pH-ului şi temperaturii.Cantitatea de toxine produsă este în directă relaţie cu multiplicarea celulară,care depinde,la rândul său,de condiţiile de mediu.Atunci când microorganismul se dezvoltă în aliment,temperatura de păstrare,pH-ul şi compoziţia alimentului,potenţialul redox sunt importanţi;de exemplu: pH-ul minim pentru dezvoltarea lui Staph.aureus este mai scăzut în condiţii de aerobioză (4,8) decât în anaerobioză (5,5),el putându-se dezvolta şi la pH 8.aw minim pentru creştere este 0,86 în aerobioză şi 0,9 în anaerobioză.Bacteria se dezvoltă într-un mediu larg de temperatură:10 - 450C; rezistă 60 de minute la 600C,supravieţuieşte în produse uscate câteva luni şi rezistă la acţiunea alcoolului etilic 700 aproximativ 10 minute.Tulpinile producătoare de enterotoxină B,pot produce cantitativ de 50 – 100 ori mai multă toxină în cultură,decât tulpinile producătoare de toxină A.