Sursa de poluare

1.Indroducere

Unele alimente sunt “toxice”, dar şi modul de obţinere a acestora poate afecta negativ starea mediului şi a oamenilor

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât actionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinta Mondiala a O.N.U., Stockholm, 1972).

Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar ca cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.

Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populatii a pamântului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Activităţile industriale exercită un impact asupra tuturor factorilor de mediu, prin afectarea calităţii aerului, apelor, solului, generarea deşeurilor de diverse tipuri şi prin utilizarea resurselor naturale şi a energiei. În acest sens este necesară reglementarea şi controlul acestor activităţi astfel încât să se asigure respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi a principiilor dezvoltării durabile

Industria alimentară este unul din sectoarele industriei cele mai dinamice si mai importante din Europa, totodata este şi principalul sector al activităţii industriale din Uniunea Europeană, responsabilă cu asigurarea de bunuri alimentare, cu o valoare a producţiei totale, înregistrată la nivelul anului 2005 pentru export de peste 800 de miliarde de Euro.

În Uniunea Europeană industria alimentară cuprinde aproape 65516 de companii, majoritatea având peste 3000 de angajaţi, cu un număr mare de factori economici şi sociali, şi un consum tradiţional de produse, ceea ce a condus la intense procese, realizate în perioada 2000-2005, pentru diversificare, de la consumul tradiţional, la modelele existenţei viitoare.

În mod tradiţional în multe ţări europene industria alimentară nu a fost supusă regulilor legislaţiei mediului, privitoare la emisiile care au fost considerate a fi relativ favorabile, în comparaţie cu multe alte sectoare industriale. Dezideratul acestei industrii este orientat spre îmbunătăţirea performanţelor privitoare la protecţia mediului înconjurător, prin utilizarea la maximum a materiilor prime şi materialelor auxiliare, a subproduselor industriale, soluţii care ulterior, conduc la minimizarea cantităţii de deşeuri poluante.

În industria alimentară sunt evidente următoarele tendinţe pentru fazele tehnologice şi pentru produsele obţinute în procesele productive, cu referire la: produse principale, produse intermediare, produse secundare şi deşeuri.

Misiunea industriei alimentare este să ofere consumatorilor alimente sigure, din punct de vedere cantitativ şi de înaltă calitate. In aceeaşi măsura, industria alimentară este datoare consumatorilor săi să evalueze şi să corecteze efectele pe care le exercită asupra factorilor de mediu. Prin urmare, toţi producătorii de alimente, indiferent de mărimea producţiei, locaţie geografică sau etapa tehnologică: de la producţia primară la stadiul de comercializare către ultimul consumator, trebuie să aibă în vedere şi să aplice cele mai înalte standarde pentru siguranţa alimentară, cu respectarea normelor legale pentru protecţia mediului.

Industria alimentară este controlată de o legislaţie compresivă şi foarte detaliată, începând cu poarta fermierului şi sfarşind cu platoul pentru cină, fiind supusă unor presiuni nu doar in ceea ce priveşte siguranţa alimentelor cât şi in imbunătăţirea performanţelor de mediu.

O serie de tehnologii „curate şi prietenoase” pentru prelucrarea produselor alimentare au fost elaborate tocmai cu scopul de a permite producătorilor să inţeleagă mai bine efectele pe care activităţile lor le au asupra mediului şi pentru a putea adopta măsurile practice in vederea realizării unei producţii durabile.

Cele două probleme cruciale legate de tehnologiile alimentare sunt managementul energiei şi managementul deşeurilor.

Producerea de alimente se realizează cu consumuri semnificative de energie, iar din proces rezultă cantităţi relativ mari de deşeuri. Deşeurile conexe industriei alimentare pot fi clasificate in trei categorii:

1.deşeuri rezultate din procesele de producţie;

2.produse alimentare şi resturi de produse alimentare aruncate ca deşeuri municipale solide;

3.ambalajele;

2.Surse generale de poluare prin pierderi de materiale

În mod uzual pierderile de materiale sunt specifice şi individualizate, în funcţie de ramurile industriei alimentare, derivă din următoarele surse principale:

- Surplusul de materiale

Chiar şi cu cele mai performante echipamente de operare pentru aproximarea cât mai exactă a surplusului, ambalajele produselor vor depăşi, inevitabil limitele impuse de produsul pentru ambalat. Datorită semnificaţiei lui economice, surplusul este monitorizat de aparatele de control a greutăţii, în mod continuu sau eşalonat.