Tehnologia obținerii extractelor de porumbe

Cap.I Noţiunii introductive referitoare la extractele de porumbe

Porumbele sunt fructele unui arbust care creşte prin fâneţe sau pe la margini de crânguri. Când sunt coapte, fructele de porumbe au culoare neagra-violacee si marimea unei vişine mici. Conţin mult tanin, ceea ce le face să fie foarte astringente.

Denumire stiinţifică: Prunus spinosa

Denumiri populare: cotobrei, curcudel, marăcine, porumb, porumbel, scorobar, spin scorumbar, spinul cerbului, ţărn.

Este o tufă scundă de 1- 3 metri, foarte ramificat si cu ramurile foarte spinoase. Frunzele au o formă eliptică sau oval-lanceolate, cu margini dinţate, glabre sau păroase pe dos şi apar după în¬florirea plantei. Florile sunt mici, solitare, cu 5 petale de culoare alba, cu multe stamine; apar primăvara timpuriu inaintea frunzelor in perioada martie-aprilie . Planta se întalneşte des la margini de pădure, pe coline însorite, pe stancării etc. de la campie şi până la zona de munte.

Prumbelele sunt fructele porumbarului şi se prezită sub forma de drupe mici, sferice, negricioase, cu pruină (brumă) albastră, groasă de mărimea unei vişine mici. Ele au pulpa aderentă la sâmbure, verde, acidă si pronuntat astringent, de aceea nu pot fi consumate proaspete decât la supracoacere şi în cantitate foarte mică; se recoltează foarte târziu, în noiembrie, după căderea brumei, care duce la scăderea astringenţiei deoarece conţin foarte mult tanin; persistă si iarna pe ramuri. Creşte prin fâneţe sau pe la margini de crânguri.Oamenii de la ţara spun că nu e cazul sa incerci a gusta porumbele înainte de a fi cazut pe ele prima brumă, pentru ca o să ţi se facă gura pungă.

Are numeroase efecte terapeutice printre care: afecţiuni ale aparatului cardio vascular, boli de rinichi, boli de vezică, constipaţie, diaree, diuretic

erupţii tegumentare, guta, hipotensiune, nevroze, sedativ nervos, stimularea diurezei, tonic.

Cap.II Antociani şi taninuri

Antocianii sunt pigmenţi care dau culoare roşie , violetă şi albastră a florilor , fructelor şi tegumentelor seminţelor , caracterizaţi ca derivaţi de benzopropiliu , ca urmare a formarii cationului piroxoniu. Acesta are o bazicitate marcată, dând săruri frumos cristalizate cu acizi tari şi colorate în rosu strălucitor.

În natura sunt întalniti atât agliconii antocianilor denumiţi antocianidoli, dar mai ales combinatiile lor glicozidice, antocianozidele. Cei mai răspândiţi antocianidoli sunt cei corespunzători kempferolului, cvercetolului si miricetolului dar si unele forme de metoxilate.

Antocianii întâlniţi în porumbe pot fi: anemore hepatica, delphinium sp., ribes nigrum, rubus idaeus şi vaccinium myrtillus.

Atât antocianidoli cât şi antocianozidele se prezintă în stare cristalizată, în deosebi când sunt sub formă de sare cu acizii. Ca săruri cu acizii, posedă coloraţii de la roşu la negru, cu reflexe metalice. Sub formă de baze sau fenolaţi, prezintă diferite nuanţe de la violet la albastru.

În plante , antocianii sunt complexaţi adesesa de la aluminiu şi pectine , sau sub formă de săruri de calciu , ceea ce explică marea varietate de nuanţe de roşu - violet – albastru. Acestea sunt protocianinele.

Prezintă puncte de topire caracteristice şi solubilitaţi în solvenţi după gradul de hidrofilie.

Antocianii sunt identificaţi , în primul rand prin coloraţia lor natural. Soluţiile apoase în mediul acid au întotdeauna o coloraţie roşie. Prin alcalinizare treptată coloraţia se schimbă trecând mai întâi , prin stadiul de leucobază incoloră. Aceasta este structura leucoantocianilor. Culoarea apoi virează către violet şi albastru ca urmare a formarii structurii chinonice şi a unui sistem de duble legături conjugate.

2.Compoziţia chimică: flavone, săruri de magneziu si potasiu, quercetin, kemferol, acizi organici, glicozizi cianhidrogeni si glicocamferozide, flavonozizi, zaharuri, antocianini, prunicianina, acizi organici, polifenoli, săruri de calciu si magneziu, gumirezine. La coacerea deplină, porumbele conţin apă (circa 86 %), zaharuri (6-8 %), acizi ( cca 2 %), substanţe tanante, proteine, celuloză, polifenoli, antociani, elemente minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru, sodiu s.a.), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, C. ş.a. Dintre fructe, porumbele sunt cele mai bogate in tanin. Valoarea lor energetică este de circa 56 kcal la 100 g.