Tendințe actuale privind serviciile în alimentația publică

1. Coordonate istorice si conceptuale privind alimentatia publica

1.1 Aparitia turismului ca fenomen economic si social

In cadrul sectorului terţiar putem localiza turismul şi industria ospitalităţii prin însăşi conţinutului activităţilor pe care le desfăşoară, respectiv prin complexul de prestaţii pe care le furnizează în piaţă. Intr-o economie naţională, importanţa turismului şi a ospitalităţii creşte de la an la an. Mutaţiile social-economice din prezent au creat şi dezvoltat turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale. Prima definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial, este a lui W. Hunziker, din1940: “turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc, iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general. Termenul de industrie

a ospitalităţii defineste totalitatea organizaţiilor, firmelor şi instituţiilor care oferă ca prim

serviciu cazare şi alimentaţie, atât pentru turişti, cât şi pentru populaţia din zona respectivă, locală.

Turismul poate fi definit ca o industrie bazată pe servicii, care înglobează o serie de componente tangibile şi intangibile. Din categoria elementelor tangibile fac parte:

- Serviciile de transport;

- Serviciile de ospitalitate - cazare şi alimentaţie

- Serviciile conexe (complementare) - bancare, asigurare şi securitate.

Elementele intangibile sunt: odihnă şi relaxare, cultură, aventură, experienţe noi.

In cadrul industriei turistice se identifica 5 mari grupe de servicii, fiecare dintre ele având câteva componente de produse şi servicii, prezentate în figura nr. 1.1.

WTO defineşte turismul şi industria turistică astfel: în domeniul turismului trebuie incluse toate activităţile pe care o persoană le poate realiza într-o călătorie, în diverse scopuri: vacanţă, business etc, într-o zonă diferită de locaţia uzuală, pentru o perioadă nu mai îndelungată de 1 an consecutiv. In concluzie, pentru ca o călătorie să aparţină domeniului turistic trebuie să fie caracterizată prin aceste 3 aspecte în mod simultan.

Fig .1.1 Structura industriei turistice

Alimentatia publica determina organizarea in mai bune conditii a alimentatiei populatiei in raport cu hrana pregatita in gospodaria casnica, permitand in acelasi timp economisirea in mari proportii, a muncii sociale.

Rolul alimentatiei in industria ospitalitatii este de a :

- organiza alimentatia pe baze stiintifice si igienice;

- utiliza in mod rational resursele amteriale;

- mentine sanatatea si capacitatea de munca a locuitorilor, printr-o hrana

gustoasa, de buna calitate, pe gusturile si preferintele clientului;

- participa la stabilirea unor obiceiuri alimentare sanatoase;

- reduce efortul lucratorilor si creste productivitatea muncii prin folosirea utilajelor moderne;

Turismul se manifesta ca o componenta distincta a economiei, cu o prezenta tot mai activa in viata economica si sociala, cu o participare semnificativa la progresul general si, nu in ultimul rand, ca promotor al globalizarii si factor al dezvoltarii durabile.

Importanta economica a turismului:

- contribuie la crearea de venit.

- contribuie la ridicarea social-economica a unor zone asigurand eliminarea decalajelor inter-regionale.

- valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadru altei activitati (turismul nu epuizeaza materia prima).

- reprezinta si o vocatie ecologica deoarece in strategia dezvoltarii turistice se impun masuri de protejare a mediului si a valorilor fundamentale a existentei umane: parcurile, padurile, etc.

- contribuie la cresterea incasarilor valutare fara a se efectua eforturi deosebite.