Trasabilitatea Produselor Alimentare și Siguranța Alimentară

I.Transabilitatea- notiuni generale

Prima definitie internationala a trasabilitatii a fost facuta in standardul ISO 8402 din 1987 ca fiind “aptitudinea de a regasi istoricul, utilizarea sau localizarea unei entitati prin intermediul identificatorilor inregistrati”. Entitatea poate desemna: o activitate, un proces, un produs, un organism sau o persoana.Ulterior, notiunea de trasabilitate a fost preluata in seria de standarde ISO 9000 privind sistemele de asigurare a calitatii, ca un element cheie de management al calitatii oricarui produs. In recomandarile de bune practici europene, se prefera definitia stabilita de Legea Generala a Alimentelor(preluata si in Legea nr.0150/2004). Trasabilitatea ca proces al lantului de distributie poate fi dirijata in doua directii distincte: urmarirea inainte sau trasabilitatea descendenta (capacitatea de a localiza un produs, pe baza unor criterii specifice, in oricare punct s-ar afla el pe lantul de distributie) si urmarirea inapoi sau trasabilitatea ascendenta (capacitatea de a identifica originea si caracteristicile unui produs pe baza unor criterii stabilite in mod unitar pentru toate punctele lantului de distributie.

- Abordari globale

Pentru adoptarea unei abordari globale si integrate a conceptului de trasabilitate, legislatia comunitara ia in considerare toate aspectele lantului de productie: procesare, transport si distributie.

In toate verigile acestui lant, responsabilitatea juridica de a veghea siguranta produselor revine producatorului. Autoritatile nationale si europene, respectiv ANSVSA (Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor) in Romania si EFSA (European Food Safety Authority) in Europa, au rolul de a monitoriza si controla respectarea normelor si cerintelor in vigoare.

La nivel european, exista doua acte normative importante de reglementare a trasabilitatii: Directiva (CE) 2001/95 privind Siguranta Generala a Produselor si Regulamentul (CE) nr. 178/2002, referitor la Legea Generala a Alimentelor, aplicate, incepand cu 15 ianuarie 2004 si, respectiv, 1 ianuarie 2005, in toate tarile membre UE. Prevederile Regulamentului comunitar nr. 178/2002 sunt preluate in totalitate de Legea nr. 150/14.05.2004 privind siguranta alimentelor care reglementeaza obligatiile agentilor romani.

Aceste reglementari prevad responsabilitatea si abilitatea permanenta a fiecarui operator de a trasa "un pas inapoi si un pas inainte". Fiecare operator trebuie sa fie capabil sa identifice in orice moment al procesului cine (ce persoana) i-a furnizat si ce anume a furnizat si catre cine. Orice operator este responsabil sa furnizeze informatiile cerute de autoritati in acest sens. Ca sisteme fizice de trasare s-au statornicit bune practice de doua tipuri: respectarea sistemului de etichetare GS1 cu reguli globale si implementarea aplicatiilor informatice si a mediilor de comunicare electronica bazate pe standardele GS1.

- Solutii GS1

Sistemul GS1 este cel mai potrivit pentru scopurile trasabilitatii datorita capacitatii sale de a identifica in mod unic si la nivel global articolele comerciale, mijloacele, unitatile logistice, partile si locatiile. Organizatii cum ar fi CIES si ECR Europe, gireaza utilizarea solutiilor de trasabilitate bazate pe standardele GS1.Din punct de vedere al gestionarii informatiilor, implementarea unui sistem de trasabilitate È«ntr-un lant de distributie necesita ca toate partile implicate sa asocieze È«n mod sistematic fluxul fizic al materialelor, produselor intermediare si finite cu fluxul informational prin folosirea unui limbaj de afaceri comun.Standardele GS1 au calitatea de a construi un astfel de limbaj de afaceri. Astfel, procesele de trasabilitate utilizand sistemul GS1 se bazeaza pe identificarea unica la nivel global a companiilor implicate (coduri GLN), a produselor (coduri GTIN), a unitatilor logistice (coduri SSCC) si a proceselor (identificatori de aplicatie GS1-128) si comunicatia electronica sub standard eCom, concordant cu standardele GS1 de identificare enumerate in context.

II.METODE DE TRASABILITATE

1. ANALITICĂ - TEHNICI FIZICO-CHIMICE

Rezonanta magnetica nucleara cuplata cu masa spectrometrica a raportului izotopic

Rezonanta magnetica nucleara (NMR) este un fenomen ce are loc atunci când nucleii unor anumiti atomi imersati într-un câmp magnetic uniform, sunt expusi la un alt câmp magnetic variabil.

Metoda de spectrometrie de masa a raportului izotopic (MSIR) este o metoda bazata pe principiul ca particulele încarcate electric când sunt expuse unui câmp magnetic deviaza in functie de masa lor atomica.

Cromatografie schimbatoare de ioni/ spectrometrie de adsorbtie atomica

Spectrometria de absorbtie atomica permite studiul absorbtiei luminii de catre atomi liberi de catre variatia energiei când unul dintre electroni trece dintr-o orbita electronica în alta.

Intensitatea adsorbtiei depinde direct de numarul de particule ce absorb lumina. Spectrometria de absorbtie atomica este folosita când elementele sunt în concentratii mici.