Tutunul

Tutunul

Toate formele sub care se consuma tutunul astazi apartin bastinasilor Americii. In 1560 tutunul a fost adus in Europa si de aici in Asia mica, Africa si Australia . Pe la 1600-1605 marinarii si negustorii l-au introdus in China, India si alte tari indepartate. Europenii au aflat de existenta tutunului numai dupa descoperirea Americii. In 1560 un medic spaniol l-a folosit ca planta medicinala contra durerilor de cap, bronsitei utilizare avuta pana in anul 1800.De fapt si astazi medicamentele cu baza de nicotina, vitamina antipelogroasa PP si remifonul sunt folosite cu success in medicina.

Prizatul tutunului isi are originea tot in folosirea lui ca planta medicinala. La inceput se priza pentru o inlatura durerea de cap, ulterior insa prizatul a devenit un obicei.

Fumatul constituie astazi intrebuintarea de baza a tutunului ce s-a inpamintenit si extins in Europa mult mai tarziu. Desi la descoperirea Americii, europenii au cunoscut mai intai tigara de foi in forma ei primitiva in Europa ( mai intai in Anglia, apoi in Olanda, si restul tarilor ) la inceput s-a fumat cu pipa. Pipa a fost inlocuita cu timpul de tigarile de foi, a caror tehnica de confectionare a venit din Cuba in Spania de unde s-a raspandit in toata Europa.

In Europa centrala tigaretele au fost aduse din Rusia de unde s-au introdus din Siria si Persia de catre marinarii spanioli. Din Crimeea tigaretele de format rotund si cu carton (papiroose) s-au transmis la turci. Mestecatul tutunului a fost practicat pentru prima data de marinarii din regiunea de coasta din Anglia si din tarile Scandinave.

In tara noastra se pare ca atat tutunul cat si fumatul au fost cunoscute in a doua jumatate a secolului XVII, ceea ce nu exclude posibilitatea introducerii fumatului cu mult mai devreme. Ca prim document asupra acestei ipoteze sunt pipele ( lulelele ) de pamant de diferite forme gasite impreuna cu alte obiecte in ruinele cetatii Suceava, dintre care una purta inscriptia anului 1571.

In decursul timpului in tara noastra s-au practicat toate felurile de intrebuintare a tutunului cu exceptia mestecatului.

IMPORTANTA

Tutunul este una din plantele agricole cu importanta specifica, frunzele acestei plante intrebuintandu-se in primul rand in industria produselor pentru fumat (tigarete, tutun de pipa, etc).

Din frunzele varietatilor bogate in nicotina se prepara praful de tutun si apoi lesia sau zeama de tutun, un foarte valoros insecticid.

Frunzele de tutun constituie si materie prima pentru obtinerea nicotinei, substanta mult utilizata in industria farmaceutica. De asemenea din frunzele de tutun se poate obtine acid citric, care se afla in frunzele de tutun proaspete de mahorca in cantitate de 10- 15%.

Semintele de tutun contin 35- 40% ulei, care poate fi extras si folosit in alimentare si industrie.

Importanta tutunului este marita de faptul ca unele soiuri valorifica economic soluri cu potential productive redus, cum sunt solurile nisipoase, erodate sau alte soluri putin productive.

Pentru a reduce din efectele negative ale tutunului asupra organismului uman s-au creeat numeroase institutii specializate de producere si de industrializare care urmaresc staruitor producerea unei materii prime pentru tigarete al carei efect negativ asupra fumatorului sa fie redus la minim sau anihilat complet.

PARTICULARITATI MORFOLOGICE, BIOLOGICE SI CHIMICE

Tutunul apartine familiei Solamoceae, genul Nicotina L. Acest gen se caracterizeaza prin flori grupate in varful tulpinii in roceme compuse; florile sunt compuse din 5 sepale, 5 petale concrescute, 5 stamine concrescute la partea inferioara cu tutunul corolei, 2 corpele, ovarul superior, bilocular cu numeroase ovule. Fructul este o capsula cu un numar mare de seminte.

1) Radacina pivotanta, cu numeroase ramificatii laterale, aparatul radicular ajungand pana la 150- 200 cm adancime. Masa radacinii lor se afla raspandita in straturile superficiale ale solului

2) Tulpina inalta de 150-180 cm, erecta si ramificata la partea superioara

3) Frunzele sunt mari, sesile sau petiolate, mai mari spre partea inferioara a tulpinii si mai mici catre varf. Lungimea foilor este cuprinsa intre 5 cm ( la tutunurile orientale ) si 100 cm (la tipul Virginia). Forma limbului este diferita: rotunda, ovala, abovata, lanceolata, ascutita.

4) Florile au corola de culoare alba, roz sau rosie. Fecundarea este predominant autogama; cazurile de fecundare incrucisata se datoreaza interventiei insectelor.

5) Fructul este capsula biloculara, ce contine 2000-4000 seminte. O capsula poate produce de regula pana la o jumatate de million de seminte.

6) Semintele sunt mici, de 0,65- 0,80 mm lungime si 0,50- 0,65 mm grosime ovale sau aproape reniforme, de culoare cafenie avand o suprafata rugoasa. Samanta poate absorbi cu usurinta vaporii de apa din aerul inconjurator; de aceea samanta poate avea de suferit in timpul pastrarii, daca nu se iau masuri corespunzatoare. Un gram contine 10-14 mii de seminte.

Semintele tutunului contin 9% apa, 22- 25% substante proteice, 37- 58% substanta minerala.

Tutunul apartine familiei Solanaceoe, genul Nicotina L. si are in cultura, doua specii Nicotina tabacum L. ( tutunul obismuit ) si Nicotina Rustica L. ( mahorca ).

Din numeroasele specii ( circa 60 ) care compun genul Nicotiona ( grupate in subgenurile Rustica, Tabacum si Petunoidis ) numai doua prezinta interes din punct de vedere agricol si industrial si anume Nicotiona tabacum L. ( frunze, seminte si petiolate ) si Nicotina rustica L. ( frunze petiolate ), ambele specii anuale, polimorfe si cu aceeasi numar de cromozomi. La prima specie apartin toate formele de tutun pentru fumat ( de la tutunurile tari la tutunuri usoare ); la cea de-a doua specie apartine tutunul “cu miros puternic” foarte putin cultivat. In Romania se cultiva in exclusivitate specia N. tabacum.

Sunt mai multe soiuri de tutun ce sunt grupate insa in mai multe tipuri, fiecare tip cuprinzand soiuri apropiate calitativ si chiar morfologic. Astfel se disting tipurile: oriental, semioriental, Virginia, de mare consum, Burley si Havana. Se grupeaza soiurile de tutun in : soiuri pentru tigarete superioare, soiuri pentru tigarete de calitate mijlocie si mare consum, soiuri pentru tigarete de calitate inferioara si de larg consum, si soiuri pentru tigari de foi.