Uleiul de mentă - mentolul

1. Importanţă. Biologie. Ecologie

Menta este cunoscută din antichitate fiind amintită în scrierile greceşti şi în cele latineşti, unde au fost menţionate însuşirile sale terapeutice. În "Papyrus Ebers" se arăta că menta a fost folosită în Egipt cu 1550 ani î.e.n. În Japonia s-a cultivat din vechime Menta arvensis var. piperascens Mal. (menta japoneză). Japonia este prima ţară din lume care a exportat mentol.

Menta (Izma bună, Mintă) cultivată este un hibrid steril între două specii de mentă, care a apărut probabil spontan, fiind evidenţiat în Anglia, în anul 1675, de către un cultivator englez.

Menta s-a răspândit întâi în Anglia, în special în regiunea Mitcham (1750), apoi în alte zone pe glob. Din acest considerent i se mai spune şi mentă englezească. Menta este una din cele mai răspândite plante medicinale şi aromatice, cultivându-se pe tot globul.

La noi în ţară, menta a fost între primele plante aromatice şi medicinale luate în cultură. Prima cultură experimentală de mentă a fost făcută de B. Pater în anul 1908, la Cluj. Mai târziu, menta s-a cultivat în scopuri industriale în Ţara Bârsei, în jurul Braşovului, iar la Bod a luat fiinţă o distilerie.

2. Materia primă

Mentha piperita L. se cultivă pentru frunze (Menthae folium Menthae piperitae folium) sau partea aeriană, frunze şi tulpini subţiri, în stare proaspătă (Menthae herba recens; Menthae recens) sau uscată (Menthae herba) care conţin ulei volatil, fiind folosite în industria farmaceutică, cosmetică, alimentară etc. De la Mentha crispa L. se utilizează herba (Menthae crispae herba recens) sau frunzele (Menthae crispae folium). Produsul sitat (Menthae herba bruch) cuprinde fragmente de frunze ce trec prin sita de 1 - 1,5 mm.

Menta (izma bună) are conţinutul de ulei volatil în funcţie de varietate, soi, provenienţa şi condiţiile de cultură. Frunzele proaspete conţin circa 0,2 - 0,4 % ulei volatil, iar cele uscate 1 - 3 %. În alte lucrări se arată că în stare uscată, frunzele conţin între 0,5 - 4 % ulei volatil.

Herba are conţinutul de ulei volatil şi în funcţie de înălţimea de tăiere: la 10 cm de sus conţine 2,25%, iar la 30 cm de sus are 1,75 % ulei volatil. Tulpina cu cât este mai groasă cu atât este mai săracă în ulei volatil. S-a constatat că şi frunzele au conţinut diferit în ulei volatil, cele mai tinere (frunzele superioare) conţin de 1 - 2 ori mai mult ulei volatil, decât cele inferioare.

Conţinutul de mentol la mentă este determinat şi de latitudinea geografică. Astfel, la 28° 5' latitudine, uleiul volatil a avut 57,6 % mentol, la 34° 5' latitudine nordică, conţinutul de mentol a crescut la 75,81 %, iar la 42° latitudine nordică a ajuns Ia 83,4. Florile sunt ceva mai bogate în ulei volatil decât frunzele, uleiul de flori este mai sărac în mentol (36 - 37 %) şi mai bogat în mentonă (26 - 42 %) şi mentofuran (26- 37 %).