Uleiul Volatil de Mandarine

Introducere

Uleiurile esentiale sunt in general substante lichide, cu aspect uleios, insolubile in apa, solubile in alcool si solventi organici. Au mirosul substantelor volatile pe care le contin, care dau parfumul caracteristic plantelor, florilor, fructelor, semintelor, scoartei copacilor.

Din punct de vedere chimic, uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice si aromatice, aldehide, alcooli, esteri si alti constituenti, predominand insa compusii din clasa terpenoidelor. Desi sunt numite uleiuri, aceste substante nu contin materii grase: o picatura de ulei esential pusa pe o foaie de hartie nu va lasa nicio urma, spre deosebire de una de ulei vegetal.

Dintre sutele de mii de specii de plante, 4.000 produc esente aromatice. Totusi, doar cateva sute produc esente in cantitate suficienta pentru a putea fi extrase.

Extractia esentelor aromatice se face prin trei procedee:

- presare la rece, pentru unele plante (de exemplu, portocala, a carei coaja contine uleiuri esentiale)

- extractie cu solventi, mai ales pentru florile fragile

- distilarea cu vapori de apa, un procedeu inventat in secolul al XI-lea si utilizat frecvent in prezent.

Uleiurile volatile pot fi extrase din diverse parti ale plantei: flori, seminte, frunze, tulpini, coji, radacini, rizomi, tuberculi, muguri florali etc. Iata cateva exemple privind uleiuri esentiale care se extrag din anumite parti de planta:

- Coaja. Din coaja citricelor se obtine uleiul de lamaie (Citrus medica), uleiul de portocale (Citrus aurantium) si uleiul de mandarine (Citrus nobilus).

- Flori. Dintre florile care constituie materii prime pentru uleiurile eterice fac parte cele ale rozaceelor (trandafirul – Rosa damascena), labiatelor (lavanda – Lavandula officinalis), amarilidaceelor (narcisa – Narcisa poeticus, tuberoza –Polianthes tuberosa), leguminoaselor (mimoza – Mimosa argentea), violaceelor (violeta – Viola odorata), oleaceelor (iasomia – Jasminum grandiflorum).

- Fructe. Pentru obtinerea de uleiuri esentiale se folosesc fructe ale plantelor din familia umbeliferelor: coriandrul (Coriandrum sativum), anasonul (Pimpinela anisum), feniculul (Foeniculum vulgare), chimenul (Carum carvi).

- Frunze. In cazul familiei labiatelor, se folosesc frunzele. Dintre acestea, putem mentiona menta (Mentha piperita) si diversele ei varietati, catusnica (Nepeta cataria), din care se poate extrage citralul, busuiocul de camfor (Ocimum canum), in ale carui frunze si inflorescente se gaseste cinamatul de metil si camfor dextrogir, busuiocul cu miros de cuisoare (Ocimum gratissimum), in frunzele caruia se gaseste eugenol. Se mai folosesc si frunzele geraniaceelor, de exemplu ale geraniumului (Pelargonium roseum).

- Radacini. Ulei eteric se extrage din radacinile urmatoarelor plante: aracee (obligeana – Acorus calamus), iridacee (irisul cu toate varietatile sale), graminee (vetiverul – Vetiveria zizamoides).

Istoria mandarinelor

Originare din China, micile fructe portocalii au fost in antichitate un bun doar al inaltilor functionari ai Celestului Imperi, numele sau semnificand „persoana inteleapta”. Mandarinele au fost aduse in Europa in secolul al XIX-lea, fiind recunoscute ca o adevarata mina de virtuti impotriva bolilor iernii.

Mandarinul apartine familiei Rutaceelor, ce cuprinde toate citricele cultivate, de la portocal si lamai la grepfrut. Este originar, conform unor studii recente, din regiunile sud-orientale ale Asiei. Deja din epoca preistorica mandarinul era cultivat in China, fiind gasite urme, alaturi de portocal, in grotele din Manciuria. Primele date istorice privind cultivarea arbustului in aceste regiuni apar din anii 1600 i.Ch. Mandarinul a fost introdus in zona mediteraneeana doar in perioada EvuluiMediu. Specia din care deriva toate varietatile cultivate de mandarin este Citrus reticulata. Mandarinele sunt cele mai dulci fructe dintre toate citricele. Au fost cultivate in Europa in special din a doua jumatate a anilor 1800, fructele fiind utilizate nu doar pentru consumul direct, ci si in industria cosmeticelor si a dulciurilor.