Vin Ecologic

Vinul ecologic

Viţa-de-vie ecologică este,în opinia investitorilor din industria vinului, o cultură greu de întretinut de aceea puţini mizeaza, deocamdată, pe producţia de vin ecologic. Producătorii autohtoni sunt sceptici încă faţă de viitorul vinului ecologic pe piaţa internă. În acest moment, în Romania, doar câteva staţiuni de vinificaţie produc acest tip de vin, în timp ce companiile care au încercat trendul eco in 2005 au renunţat la el din cauza lipsei de receptivitate din partea cumpărăorilor.

Vinul ecologic este un vin produs cu cât mai multe tehnologii naturale, într-o vie care este întretinută cu tratamentele specifice, într-o podgorie fără poluare şi de către o firmă în care nivelul de poluare general, incluzând transportul produsului finit, este foarte scăzut.

Nu mulţi producători de vin autohtoni întrunesc astfel de condiţii, dar mulţi dintre ei sunt acum la prima treaptă, adică experimentează podgoriile ecologice. Motivaţia principală de a produce vin ecologic este deja perceptibilă pentru mai toţi şi viticultorii mai spun că inclusiv schimbările climatice, care se vor accentua în urmatorii ani, impun schimbarea soiurilor din podgoriile românesti.

Vinul ecologic este de două ori mai scump decat cel obişnuit

O altă motivatie ţine de marketing şi constă în diferenţierea de ceilalţi producători. "Mai devreme sau mai tarziu nu va mai fi un avantaj competiţional faptul că producem vinuri corecte şi le vindem la preţuri foarte mici pentru nivelul lor, va trebui sa aducem noi valori brandurilor noastre. Dezavantajele care vor fi se vor reflecta în costul de producţie.

E mai ieftin să stropeşti via cu substanţe chimice pentru a ucide parazţii, decât să gestionezi popularea viei cu inamicii naturali ai acestor paraziţi. Dau aici exemplul producătorilor chilieni care ucid paianjenii albi care manancă frunza de viţa-de-vie prin popularea viei cu paianjeni roşii, care sunt carnivori. Asta implica resurse umane şi resurse de aprovizionare.

Vinul eco, produs mai ales în staţiuni de cercetare

La Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru din judeţul Galati se produce deja Merlot din struguri cultivaţi în condiţii ecologice, fără pesticide sistemice, de natura chimică, ci numai cu substanţe de contact, tradiţionale, o fertilizare naturală cu gunoi de grajd, tescovina compostată, îngrăşăminte verzi, fără îngrăşăminte de sinteză. Podgoria ecologică se întinde pe 39 ha.

Alte două organisme specializate produc la noi astfel de vin: Institutul de Cercetare Bujoru din judetul Neamţ, care are aproape 36 de hectare de vita-de-vie eco, şi Staţiunea de Cercetare Pietroasa din Buzău, care va produce vin ecologic de pe 4-5 hectare. Ambele sunt în primul an de conversie a culturii.

Un alt producător de la noi, Carl Reh Vinery, după ce şi-a pus în practică strategia de a produce 40% vin bio din totalul producţiei companiei, planuri iniţiate în 2005, a renunţat recent la acest tip de producţie din cauza lipsei de receptivitate a clienţilor. Domeniile Viticole Franco-Romane ar fi un al doilea producător, care a intrat pe piaţa eco fără un feed-back considerabil.

Viticultura eco nu este simplă. Ea presupune, în primul rînd, ca produsele de întreţinere a viei să nu fie chimice. “În loc să folosim pesticide de sinteză – produse chimice care acţionează intrînd în seva plantei –, folosim numai produse de contact ca sulful sau zeama bordeleză. Dacă plouă, aceste produse sînt spălate de pe plantă, aşa că trebuie să tratezi iar şi iar. Dacă e vreme bună, numărul tratamentelor e limitat, şi costurile de întreţinere pot fi chiar mai mici decît în agricultura convenţională. Dar cel mai adesea sunt mult mai mari”, a spus Staicu. În plus, costurile de certificare sînt destul de mari. Viile Pietrosaraţii sînt certificate de Eco-Cert Internaţional, un important certificator european, iar certificarea pentru cele 32 de hectare costă, anual, în jur de 2.500 de euro.

VINUL ECOLOGIC se deosebeşte de vinul tradiţional prin câteva caracteristici:

• La creşterea viţei-de-vie nu este permisă folosirea de îngrăşăminte chimice, ci numai a celor naturale, de pildă îngrăşămintele vegetale.

• Pentru protecţia plantelor se pot folosi numai substanţe pe bază de cupru şi sulf.

• La fermentaţia vinului nu se pot folosi aşa zisele drojdii de fermentaţie sau enzimele de fermentaţie.

• Fermentaţia nu este dirijată, vinul fermentează în mod spontan şi procesul fermentaţiei durează mai mult.