Vinul Tămâioasă Românească

1. IMPORTANȚA VINULUI

Ce este vinul?

Vinul este o bautură alcoolică, obținută prin

fermentarea mustului de struguri proaspeți sau stafidiți.

Obținerea vinului este un proces de lungă durată, care necesită o

îngrijire deosebită, începând de la recoltarea strugurilor și până la

învechirea, condiționarea și îmbutelierea produsului. Materia

primă destinată obținerii vinului o constituie strugurii.

Vița de vie ( Vitis vinifera ) se cultivă pe teritoriul țării

noastre aproape în toate județele. Din documentele arheologice găsite în diverse zone, rezultă că

vița de vie a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, iar vinul era folosit în cantități mari chiar

de către geto-daci. Deoarece clima și solul corespund cultivării acestei valoroase plante, în țara

noastră se acordă o atenție deosebită extinderii viticulturii.

Vinul este una din băuturile alcoolice cele mai appreciate de către consumatori, acesta

consumat cu moderație are asupra orgaismului multiple acțiuni benefice, fiind considerat de către

marele biolog Pasteur ,,cea mai sănătoasă și igienică băutură”. Vinul este (conform legii viei și

vinului în România 67-1997) băutura obținută exclusive prin fermentația alcoolică completă sau

parțială a strugurilor proaspeți zdrobiți sau neydrobiți ori a mustului de struguri proaspeți.

Care este originea vinului Tămâioasă românească?

Tămâioasă românească, soi alb aromat, se cultivă pe teritoriul țării noastre de peste

2.000 de ani, cu foarte mult timp înainte de invazia filoxerei, ceea ce explică încadrarea lui

printre soiurile românești autohtone. Denumirea de ''Tămâioasă'' provine de la latinescul

thymanea (tămâie), care, asociat cu ''românească'', face trimitere la naturalizarea soiului pe

meleagurile noastre.

Tămâioasa românească, soi de tip ''Muscat", adică tămâios, provine din Grecia Antică,

mai exact din sudul însorit al Eladei, și nu are nimic în comun cu soiul Muscat Ottonel, nici în

ceea ce privește vechimea, nici gradul de rudenie. Vinul obținut din Tămâioasă era foarte

apreciat, vechii greci transportându-l, în amfore, în porturile Mării Mediterane. Vinul a fost

folosit, o perioadă, de greci, ca monedă de schimb. Cu timpul, trupele romane,

odată cu extinderea imperiului, au început să transporte nu numai vin, ci și

butași proveniți din acest soi, care a ajuns să fie cultivat în multe locuri din

jurul Mediteranei.

Odată ajuns în Dacia, soiul s-a extins rapid, butașii fiind aduși pe

Dunăre. Prima dată se pare că au ajuns în zona actualei podgorii Drăgășani, de

unde și denumirea de Tămâioasă de Drăgășani.

Soiul s-a adaptat foarte bine la condițiile climatice din țara noastră, în prezent cultivânduse

în podgoriile de la Pietroasa, Drăgășani, Ștefănești-Argeș și în sudul județului Dolj, iar pe

suprafețe mai restrânse și în podgorii din Moldova, unde i se mai spune Busuioacă albă de

Moldova. La Cotnari, formează, împreună cu soiurile Grasă, Fetească albă și Frâncușă,

sortimentul tradițional.

Cum se obține vinul Tămâioasă românească?

Din soiul Tămâioasă românească se prepară vinuri albe aromate de o calitate deosebită,

pentru obținerea căreia este necesară culegerea strugurilor la supramaturare. Astfel, are nevoie de

microclimate unde să i se asigure toamne lungi și însorite, iar strugurii să acumuleze 240-250 g/l

zaharuri. Strugurii sunt bogați în aromă, care este dată mai ales de alcoolul terpenic (Terpineol)

din pielița bobului. De aceea, pentru a extrage aroma, tămâioasa românească trebuie macerată pe

boștină timp de 1-2 zile, timp în care substanțele aromate din pielița boabelor trec în must.

Vinurile de Tămâioasă românească sunt dulci sau demidulci, rareori seci, cu o tărie

alcoolică de 12-12,5% vol. și un conținut de zaharuri de peste 40 g/l. Au o culoare care variază

de la galben-auriu la chihlimbariu, în funcție de vârstă.

Aroma specifică a vinului, ce amintește de florile de câmp, se păstrează la învechirea în

sticlă până la 7-8 ani, după această perioadă, intensitatea aromei începând să scadă. La vinurile

mai vechi, aroma capătă noi valențe, care sugerează mirosul fagurelui de albine.

Cu toate acestea, Tămâioasa românească, fie ea tânără sau bătrână, este un vin ce

impresionează prin personalitatea puternică, academicianul Valeriu D. Cotea numindu-l "vinulcapodoperă".