Zaharul Brun

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Zaharul Brun.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Industria Alimentara

Cuprins

CAPITOL I. Introducere .2
1.1. Efecte negative ale zahǎrului asupra organismului uman.3
1.2. Importanţa zahǎrului în alimentaţie.4
Capitolul II. Zahǎrul brun.6
2.1. Tipuri de zahǎr brun.8
Bibliografie.

Extras din document

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

Zahǎrul este considerat ca fiind produsul alimentar cu cea mai mare puritate fabricat de industria alimentarǎ, el conţinând 99,8% zaharozǎ. Puritatea zahǎrului se datoreazǎ prelucrǎrii avansate realizate în cadrul procesului tehnologic,precum şi operaţiei de defecare, singura operaţie din toate tehnologiile alimentare prin care se distrug aflatoxinele.

Zahǎrul este utilizat în Europa de peste o sutǎ de ani devenind aliment de bazǎ dupǎ Primul Rǎzboi Mondial. În prezent, zahǎrul este unul dintre alimentele cele mai controversate. Cercetǎrile ştiinţifice din ultimele decenii privind efectele zahǎrului au demonstrat nocivitatea acestui aliment. Zahǎrul este o substanţǎ de semisintezǎ care se obţine în principal din sfecla de zahǎr sau trestie de zahǎr. Sfecla de zahǎr conţine peste 50 de nutrienţi în timp ce zahǎrul numai unul: zaharoza. Prin rafinare el işi pierde enzimele şi celelalte substanţe nutritive atât de necesare vieţii. Organismul uman s-a adaptat în cursul sutelor de mii de ani de evoluţie sǎ digere şi sǎ asimileze numai combinaţii naturale de zaharuri existente în fructe şi legume. Prelucrarea unei substanţe pure, obţinutǎ prin procedee chimice cum este zaharoza, se face cu preţul unor eforturi mari depuse de organism şi constituie un adevǎrat soc pentru o serie întreagǎ de organe producând dezechilibre în lanţ.

Dupa ce consumǎm zahǎr el trece imediat în sânge prin intestinul subţire. Pentru o scurtǎ perioadǎ de timp cantitatea de zahǎr creşte foarte mult ceea ce genereazǎ un surplus de energie şi pe moment oboseala dispare. Din pǎcate, urmeazǎ în scurt timp reacţia adversǎ: pentru metabolizarea zahǎrului consumul din rezervele organismului genereazǎ o şi mai mare obosealǎ şi somnolenţǎ.

Dacǎ vom mǎsura glicemia dupǎ consumul unei cantitǎţi mari de zahǎr, vom observa cǎ în prima fazǎ se instaleazǎ hiperglicemia. În perioada urmǎtoare pancreasul secretǎ prea multǎ insulinǎ ceea ce determinǎ o reducere a zahǎrului din sânge sub nivelul mediu admis şi instalarea stǎrii de obosealǎ. Ficatul este şi el în suferinţa deoarece işi transferǎ o parte din rezerva de glucide în sânge. Aceste alternante deregleazǎ metabolismul şi epuizeazǎ sistemul nervos.

Consumul de zahǎr în cantitǎţi mari dǎ senzaţia de saţietate deoarece conţine multe calorii. Din pǎcate enzimele, fermenţii şi mineralele lipsesc. Zahǎrul alb rafinat nu aduce în organism nici un nutrient cu adevǎrat benefic deci face mai mult rǎu decat bine sǎnǎtǎţii.

Pentru a neutraliza zahǎrul organismul îşi mobilizeazǎ resursele de calciu în detrimentul sistemului osos şi al dentiţiei care devin din ce în ce mai fragile.

1.1.Efecte negative ale zahărului asupra oraganismul uman

Zahărul este unul dintre alimentele cele mai studiate şi mai contestate de medicina, fie ea clasică ori naturistă. Fiind un aliment foarte concentrat, el uzează pur si simplu anumite organe. Pentru un organism adaptat de milioane de ani să se hraneasca cu zaharuri complexe din fructe, miere, cereale şi legume, ingerarea unei ciocolate sau a altor dulciuri concentrate este un adevărat şoc, care produce dezechilibre în lanţ :

- zahărul strabate cu uşurinţă intestinul subţire ajungând în sânge, unde provoacă o stare de hiperglicemie;

- aceasta va determina o stare de excitare fizic şi nervoasă;

- pancreasul alertat peste măsura, secretă mai multă insulină decât normal, ceea ce are ca rezultat scăderea zahărului din sânge sub medie, aşa încât în scurt timp se instalează o stare de hipoglicemie;

- ficatul îşi face datoria şi transferă o parte din rezervele sale de glucide în sânge. Aceste alternante dereglează întreg metabolismul şi, în timp, obosesc şi uzează organismul (mai ales pancreasul),epuizând în acelaşi timp sistemul nervos.

Chiar dacă organismul uman are o mare capacitate de adaptare, şi suportă o vreme aceste fenomene, mai târziu, însă, apar probleme de sănătate.

Iată care sunt principalele tulburări:

- pancreasul suprasolicitat se dereglează, normalizând tot mai greu glicemia, ceea ce duce la diabetul zaharat, cu toate consecinţele sale cumplite: de la orbire la tulburari circulatorii majore ori boli cardiace fatale. În Romania se estimează ca peste şase sute de mii de oameni suferă, în diferite stadii, de diabet.

- sistemul imunitar este parţial inactivat vreme de câteva ore după ingerarea zahărului printr-un lant de procese hormonale prea complexe pentru a fi descris aici. Aceasta duce la o expunere periculoasă şi inutilă la gripă, boli de plămâni, infecţii urinare şi intestinale, rinita, sinozită etc.

- serie de alte boli cum ar fi: reumatismul, anemia, astenia, degenerescenţa osoasă, cancerul, scleroza multiplă, sinozită, tulburarile hormonale se agravează ca o consecinţă a consumului de zahar şi se retrag ca prin farmec o data ce am renuntat la el.

Cel mai potrivit înlocuitor natural al zahărului este mierea de albine, un amestec foarte complex de zaharuri naturale, un produs viu, care conţine substanţe special făcute să ajute organismul.

Fisiere in arhiva (1):

  • Zaharul Brun.doc