Cuprins
- Capitolul I
- 1.1. Introducere
- 1.2. Informații generale despre aeronava studiată
- 1.3. Date de proiectare
- Capitolul II - Descrierea modelului matematic de mișcare al aeronavei ca obiect de comandă automată
- 2.1. Modelul matematic al aparatului de zbor
- 2.2. Forțele și momentele exterioare
- 2.3. Ecuațiile generale ale mișcării aparatului de zbor
- 2.4. Ecuațiile generale ale avionului în sistemul de axe OXYZ
- 2.5. Ecuațiile generale ale avionului în triedrul aerodinamic
- Capitolul III- Dinamica longitudinală în spațiul stărilor
- 3.1 Analiza performanțelor avionului prin răspunsul sistemului la diverse comenzi standard
- 3.2 Trasarea răspunsurilor la comenzile treaptă și impuls Dirac pentru scurta și lunga perioadă
- 3.3 Proiectarea SAS pentru scurta perioadă
- 3.4 Proiectarea SAS pentru lunga perioadă
- Capitolul IV- Dinamica lateral-direcțională în spațiul stărilor
- 4.1 Analiza performanțelor avionului prin răspunsul sistemului la diverse comenzi standard
- 4.2 Trasarea răspunsurilor la comenzile treaptă și impuls Dirac pentru scurta și lunga perioadă
- Capitolul V-Proiectare PAH, ALH, ALS și a sistemului de reglare automată a vitezei
- Capitolul VI- Concluzii și bibliografie
Extras din referat
Capitolul I
Introducere
O trasatură caracteristică a dezvoltării construcțiilor de aparate de zbor o constitue automatizarea parțială sau totală a conducerii zborului.
În perioada inițială a dezvoltării construcțiilor de avioane, singurul mijloc de conducere a zborului îl constituia comanda manuală (pilotarea) a acestuia. În prezent, multe din funcțiunile legate de conducerea zborului avionului sunt asigurate de instalații automate care ating astazi un înalt grad de complexitate structurală. Ținând seama de această tendință de dezvoltare, comanda avionului în întregime continuă să rămână sub controlul pilotului uman.
Un pilot automat este un sistem mecanic, electric sau hidraulic folosit pentru a ghida un vehicul fără asistență. La primele avioane era necesara atenția continuă a pilotului în scopul de a zbura, acesta neputându-se concentra pe condițiile de siguranță. Odată cu creșterea gamei avioanelor, a crescut și numărul de ore al unui zbor. Acest lucru necesită atenția continuă din partea pilotului ducând la probleme grave de oboseală. Un pilot automat este conceput pentru a efectua o parte din sarcinile unui pilot.
Nu toate aeronavele de pasageri care zboară în ziua de azi au un sistem de pilot automat. Doar avioanele care au mai mult de 20 de locuri sunt obligate prin reglementările aeronautice internaționale să aibă instalat pilotul automat.
Piloții automați în aeronave moderne complexe sunt pe trei axe și împart, în general, un zbor în: rulare pe pistă, decolare, urcare, nivel, coborâre, apropiere și fazele de aterizare. Toate aceste etape s-au automatizat mai puțin rularea pe pistă. Pilotul automat este de asemenea o componentă integrată a unui sistem de management al zborului.
Piloții automati moderni folosesc programe pe calculator pentru a controla avionul. Software-ul citește poziția curentă a aeronavei, și controlează Flight Control System pentru a ghida aeronava. Într-un astfel de sistem modern, pe lângă controlul de zbor clasic, pilotul automat controlează forța de tracțiune pentru a optimiza viteza de aer și combustibil și pentru a trece la rezervoare diferite pentru a echilibra aeronava. Deși pilotii automați nu pot gestiona situații noi sau periculoase, prin intermediul acestora ,zborul se realizează cu un consum de combustibil mai mic decât un pilot uman.
O trasatură caracteristică a dezvoltării construcțiilor de aparate de zbor o constituie automatizarea parțială sau a conducerii zborului. În perioada inițială dezvoltării construcției de avioane, singurul mijloc de conducere a zborului îl constituia comanda manuală (pilotarea) acestuia.
Studiul problemelor legate de procesul de comandă automată a aparatelor de zbor, trebuie să țină seama de comanda manuală a acestora, de aparatul de zbor acesta fiind obiectul comandat, pentru a ne convinge pe de o parte de necesitatea automatizării conducerii aparatului de zbor și pe de altă parte pentru a stabili ce sisteme automate de comandă sunt necesare pentru echiparea avioanelor moderne.
Pilotul automat este un echipament obligatoriu la bordul avioanelor moderne, prezența lui fiind pe deplin justificată. Avem în vedere în acest sens, că volumul mare de informații vehiculate la bord și variația lor rapidă depășește posibilitatea fiziologică de reacție și decizie a pilotului.
Unde regăsim:
DM - dispozitiv de măsurare DC - dispozitiv de calcul
DE - dispozitiv de execuție IC - indicator de comandă
IC - indicator de comandă IV - informații vizuale
PAN - pilotare după aparate de navigație
IV - informații vizuale
1.2. Informații generale despre aeronava studiată
F/A-18 Hornet, este un avion bimotor de vânătoare și avion de atac la sol, supersonic, proiectat pentru a acționa la bordul unui portavion(avion ambarcat). Totodată, acesta este proiectat atât ca avion de lupă cât și avion de atac, de aici și denumirea F/A. A fost conceput pentru a servi U.S. Navy și U.S Marines. Primul zbor l-a efectuat pe data de 18 noiembrie 1978 și a fost introdus spre utilizare în anul 1983.
Caracteristici generale
Echipaj 1
Lungime 17.1 m
Anvergura aripii 12.3 m
Înălțime 4.7 m
Suprafață portantă 37. 16 m^2
Masă (gol) 11.200 kg
Masă(încărcat) 16.850 kg
Masă maximă de decolare 23.400 kg
Motor 2xF404-GE-402 Turbofans
79 Kn fiecare
Bibliografie
1. DUMITRESCU MARIN „Comanda automată a aeronavelor Vol. I si II” Ed. ATM 1981
2. DONALD McLEAN „Automatic Flight Control Systems”
3. NOTIȚE DE CURS
Preview document
Conținut arhivă zip
- Comanda Automata a Aeronavelor.docx