Deducția

Deductia este un proces interpretant de mesaj, care extrage toate sau majoritatea informatiilor continute in mesaj. Procedura deductva se poate aplica mesajelor asamblate in limbaje fenomenale, naturale, in limbaje specializate de tip matematic, sau in limbaje criptice, codificante de continut. Spre exemplu cineva poate deduce o schimbare climatica observand si interpretand diferiti parametri naturali sau observand si interpretand comportamentul diferitelor vietuitoare. Cineva poate deduce o anumita informatie primind si identificand un anume marcaj-simbol criptic, care celor neavizati, nu comunica ceva determinat si relevant.

Tipuri de deductie: se pot face deductii de existenta si deductii de manifestare, identificand si interpretand corect diferite urme lasate in ambient de un agent ascuns. Sub aspect logic deductia are structura: daca A, atunci B. Deducerea diferitelor proprietati, interactiuni sau evenimente, functie de spatiul de localizare, de limbajul comunicant si de strategiile interpretante, poate fi realizata prin cunostinte elementare si abilitate deductiva majoritar accesibila. Exista deductii de extrema complexitate procedurala realizabile numai prin posesia unei inalte specializari cognitive si a unui potential mental de exceptie capabil sa manipuleze limbajele formale prin intermediul carora se modeleaza un segment fenomenal si se fac predictii de eveniment. Deductii de existenta se realizeaza in fizica, atunci cand pe baza unor premize formale rezulta necesitatea unor noi particule elementare, iar experimentele uneori confirma ipotezele si descopera particule formal deduse. Printre deductiile celebre mentionam descoperirea planetei Neptun si calcularea coordonatelor ei pe bolta cereasca, numai prin analiza matematica a perturbatiilor produse de aceasta ipotetica planeta asupra planetei Uranus. Descoperirea denumita din varful condeiului, a fost facuta simultan de doi astronomi, unul francez si altul englez.

Rationamentul este un sistem dinamic de cel putin trei judecati intre care exista o relatie necesara ce determina aparitia unei noi judecati pe baza celor precedente. In rationament are loc o miscare a mintii de la judecati cunoscute la judecati necunoscute, noi.

Rationamentul inductiv este un model de gandire umana care este folosit cu precadere in stiintele empirice, si care consta intr-o inferenta (operatie a gandirii prin care se trece de la un enunt la altul) de la enunturi singulare (descrieri, observatii, experimente, calcule facute cu anumite marimi), la enunturi universale, la ipoteze sau teorii. Prin rationamentul inductiv, gandirea umana poate detecta similaritatile sau/si diferentele fenomenelor naturii sau a obiectelor din natura sub forma unor formulari generale.

Rationamentul ca act inferential care extrage o concluzie data dintr-un set de premize nu poate fi decat logic sub aspect formal, in sensul utilizarii procedurilor de analizare a premizelor si extragere a concluziei prin silogism.