Implementarea Sistemelor Avansate de Producție

1. Introducere

Putem vorbi despre sisteme de producţie încă de la începuturile istoriei civilizaţiei umane, dovezile fiind remarcabilele vestigii păstrate de-a lungul secolelor: Piramidele egiptene, Partenonul grecesc, Marele zid chinezesc sau drumurile romane.

Pot fi apreciate câteva repere care marchează istoricul evoluţiei problematicilor specifice asociate conceptului de sistem de producţei : revoluţia industrială, dezvoltarea structurilor economice capitaliste primare, apariţia managementului ştiinţific, studiul factorului uman, cercetările operaţionale sau revoluţia în domeniul serviciilor. Unele dintre aceste repere merită descrise şi analizate distinct.

Sistemele de producţie anterioare anilor 1700 pot fi încadrate cu mici excepţii în categoria sistemelor casnice, deoarece activitatile umane erau legate de proppriul adapost si de rezolvarea unor nevoi individuale sau locale. Primul reper menţionat, revoluţia industrială, s-a evidenţiat pentru prima oară în Anglia secolelor XVIII-XIX şi a constituit momentul demarării şi dezvoltării problematicilor şi activitaţilor specifice sistemelor de producţie industriale. Între numele faimoase ale perioadei de pionierat pot fi amintite cele ale lui Adam Smith, Charles Babbage; Mathew Boulton sau James Watt. Astfel Adam Smith este cel care introduce primul conceptele de diviziune şi specializare a muncii. James Watt a fost nu numai om de ştiinţa, inventator al primei maşini cu abur dar şi unul din primii cercetători şi ingineri care s-a ocupat de aspectele generale ale fabricaţiei în cadrul unor sisteme de producţie.

Urmatoarele nume demne de amintit sunt legate de perioada de început a secolului XX şi de un alt mare reper istoric - apariţia şi dezvoltarea fundamentelor a ceea ce astăzi denumim management ştiinţific. Este vorba de figuri ca Frederick Taylor, Franck şi Lilian Gilbreth sau Henrz Gantt ale căror cercetări şi lucrări au pus fundamentele teoretice şi practice ale tuturor abordărilor şi dezvoltărilor ulterioare.

Perioada dintre cele două razboaie mondiale consacră pe scara larga preocuparile pentru problematicile factorului uman şi alte domenii: metodele de lucru, măsurarea, evaluarea şi remunerarea muncii, teoria organizării, planificarea şi controlul producţiei.

2. Conţinutul lucrării

Ţara noastră este în curs de dezvoltare şi are obligaţia să se alinieze

alături de celelalte ţări în curs de dezvoltare şi să urmeze programele de dezvoltare a mijloacelor de producţie avansate.

Sectorul construcţiilor de maşini acoperă un domeniu larg de produse de la maşini-unelte cu tehnologie simplă până la echipamente ce încorporează tehnologie avansată, fapt care, având în vedere diferitele necesităţi şi nivele ale structurii industriale ale ţărilor în curs de dezvoltare, se deschid perspective reale pentru căutarea de soluţii corespunzătoare diferitelor situaţii.

Fabricaţia de maşini-unelte şi utilizarea lor în industrie va fi abordată în mod realist şi pe baza unor condiţii tehnice şi economice specifice fiecărei ţări. Ca regulă generală, utilizarea progresivă a tehnologiilor automate va face posibil ca întreprinderile industriale să ajungă la creşteri de productivitate şi eficienţă, la o calitate mai bună a produselor, la o varietate mai mare de produse şi la o scădere a costurilor.

Înainte de intrarea impetuoasă în această industrie trebuie să se manifeste prudenţă, de preferat printr-o abordare gradată începând cu repararea, întreţinerea şi producerea de piese de schimb, apoi continuând cu producerea de scule, dispozitive şi materiale de asamblare şi, în final, la fabricarea într-adevăr a maşinilor-unelte, sprijinită de studii precise şi reale de fezabilitate. Elementul cel mai important în acest proces evolutiv este crearea capabilităţilor umane şi a condiţiilor infrastructurale legate de acesta. De aceea, se recomandă ca ţările în curs de dezvoltare, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul întreprinderii, să dea o atenţie deosebită elaborării de programe pentru dezvoltarea resurselor umane şi a infrastructurii pentru a asigura succesul acestei industrii.

Organizaţia de dezvoltare industrială a Naţiunilor Unite - UNIDO va sprijini ţările în curs de dezvoltare ca să intre în această industrie în felul următor:

-va continua să întreprindă studii şi analize în domeniu, în ţările în curs de dezvoltare, în scopul identificării unor caracteristici comune şi a publicării unor măsuri ce ar fi necesare pentru introducerea, implementarea şi eventual producerea maşinilor-unelte în acele ţări;

- va îmbunătăţi capacitatea de informare în sectorul de maşini- unelte atât în ţările în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate;

- va intensifica activitatea în domeniul cooperării internaţionale, preocupându-se de transferul de tehnologii de la ţările dezvoltate la cele în curs de dezvoltare şi încurajând cooperarea Nord-Sud şi Vest-Est.

În afară de măsurile adoptate de UNIDO, este necesar ca şi guvernele ţărilor în curs de dezvoltare să se implice în mod activ în acţiunile de sprijinire a iniţiativelor companiilor interesate să implementeze sistemele avansate de producţie.

Măsurile majore ce afectează succesul sau insuccesul acestei industrii

includ următoarele:

a) Politica comercială

Industria de maşini-unelte este extrem de sensibilă la dezvoltarea ciclică şi la comerţ. Circa 50% din maşinile-unelte produse în lume sunt comercializate pe piaţa mondială. Astfel, politicile comerciale privitoare la import şi export sunt cruciale pentru succesul industriei.

În timp ce măsurile protecţioniste stricte pot stânjeni dezvoltarea tehnologică şi compatibilitatea internaţională a industriei, o liberalizare prea mare poate conduce la distrugerea unei industrii naţionale născânde. Guvernele ţărilor în curs de dezvoltare vor recurge la politici care să încurajeze transferul de tehnologie şi să compenseze producătorii locali prin alte măsuri de sprijinire. Ţările dezvoltate vor ridica între timp restricţiile exagerate (excesive) asupra importurilor de maşini

unelte din ţările în curs de dezvoltare. Privind avantajele şi dezavantajele importului de maşini-unelte vechi, este necesar să se aprecieze echilibrul dintre economia de valută străină şi pierderea transferului de tehnologie de vârf. Cerinţele locale şi condiţiile specifice vor fi determinantul principal al acestei politici.

b)Politica industrială şi alte politici în domeniul sistemelor

avansate de producţie

Deoarece industria de maşini-unele este foarte sensibilă la dezvoltările tehnologice, adesea agenţiile guvernamentale oferă sprijin activităţilor de cercetare-dezvoltare având ca scop dezvoltarea acestui sector.

Astfel se recomandă guvernelor ţărilor în curs de dezvoltare, producătoare de maşini-unelte, să ia măsurile mai sus menţionate pentru sprijinirea acestui sector. Organizaţii internaţionale sau regionale ca UNIDO, vor oferi sprijin oficial în elaborarea direcţiilor ce pot fi adoptate de către ţările în curs de dezvoltare, conţinând un pachet de stimulente politice la nivelul macro şi sectorial, ce ar fi necesare pentru sprijinirea dezvoltării sectorului de maşini-unelte, în special în etapele iniţiale ale dezvoltării sale.

c)Politica de finanţare a sistemelor avansate de producţie

Disponibilitatea finanţării comerciale depinde de viabilitatea proiectelor de investiţii. Concesionarul dispus să finanţeze, depinde, în principal, de politica guvernamentală de încurajarea înfiinţării sau refacere/modernizare a unităţilor de producţie, a mijloacelor de producţie şi a sprijinirii activităţilor de cercetare dezvoltare în sector. Astfel de obiective politice înseamnă, de obicei, subvenţionarea guvernamentală prin taxe comerciale impuse prin instituţii financiare naţionale de dezvoltare. Viabilitatea proiectelor de dezvoltare, care sunt condiţii prealabile importante pentru obţinerea finanţării comerciale, sunt ele însele dependente de o serie de factori, din care cei mai importanţi sunt disponibilitatea pieţei, materiile prime şi calificarea adecvată la preţuri competitive. Implicarea industriaşilor în primele stadii de pregătire a proiectelor de investiţii este extrem de importantă în realizarea cu succes a acestora.

Referitor la modurile de finanţare, concesionarea este unul din

mecanismele de finanţare netradiţionale potrivită pentru finanţarea proiectelor de mijloace de producţie care a fost doar recent introdus în ţările în curs de dezvoltare.

Organizaţiile internaţionale implicate îşi vor intensifica activităţile de cooperare tehnică prin asistarea ţărilor în curs de dezvoltare la crearea firmelor de finanţare netradiţională în scopul facilitării dezvoltării industriei mijloacelor de producţie.