Infracționalitatea electronică

Notiuni juridice

În dictionarul limbii române infractiunea este socotitã ca fiind o faptã care prezintã pericol social, constând în încãlcarea unei legi penale, în sãvârsirea cu vinovãtie a unei abateri de la legea penalã, si care este sanctionatã de lege. În Codul Penal Român se defineste aproape asemãnãtor infractiunea de drept comun, astfel: "Infractiunea este fapta care prezintã pericol social, sãvârsitã cu vinovãtie si prevãzutã de legea penalã".

Conform aceluiasi dictionar al limbii române frauda reprezintã o înselãciune, hotie, sau un act de rea-credintã sãvârsit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia.

La prima vedere s-ar putea spune cã, atunci când se comite o fraudã prin intermediul calculatorului în tara noastrã, neexistând o lege care sã sanctioneze fapta, aceasta n-ar trebui sã fie catalogatã drept infractiune. Desi pare un paradox, totusi lucrurile nu stau chiar asa. Chiar dacã în tara noastrã nu existã suficiente legi specifice care sã combatã infractiunea pe calculator, o bunã parte din fapte pot totusi fi încadrate juridic. Pe de altã parte, nu putem neglija cã majoritatea tãrilor dezvoltate din lume au legi în acest domeniu, bine puse la punct, si mai devreme s-au mai târziu, le vom avea si noi. De aceea problema infractionalitãtii pe calculator trebuie cunoscutã, ea devenind, în ultimul timp, un adevãrat flagel la scarã mondialã, cu tentacule suficient de periculoase si în tara noastrã.

Primul lucru pe care ne propunem sã-l tratãm este cel legat de întelegerea corectã a termenilor utilizati în acest domeniu, iar dintre acestia, vom începe cu cei juridici.

Asadar, frauda informaticã, prin specificul ei este o infractiune cu un grad de periculozitate foarte ridicat. O eroare într-o bancã de date poate provoca pagube incalculabile.

Frauda informaticã, asa cum este ea definitã de lege, este caracterizatã de fapte precum intrarea, alterarea, stergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pentru calculator sau orice altã intruziune care ar putea sã genereze o influentã a rezultatului, cauzând prin aceasta un prejudiciu material sau economic intentionat, fãptuitorul urmãrind sã obtinã un avantaj patrimonial pentru sine ori pentru altul.

Obiectul juridic al acestei infractiuni este dat de proprietatea aceluia sau acelora care detin informatii ce au fost fraudate, iar prin aceasta, implicit, este vorba de inviolabilitatea proprietãtii, iar proprietatea a fost, este si va rãmâne un drept sacru al oricãrui cetãtean, garantat de orice constitutie din lume.

Obiectul material îl constituie acel suport material, precum CD-ul, discheta, hard disk-ul etc., pe care pot fi înscrise datele si programele protejate.

Subiectul activ este reprezentat de orice persoanã care rãspunde penal, sau un subiect calificat precum unul dintre angajati care ar trebui sã vegheze la bunul mers al sistemelor de gestiune informatizatã, caz în care descoperirea lui este mai dificilã.

Intrarea este consideratã a fi intruziunea sau introducerea de date nereale sau care nu au ce cãuta acolo, pãtrunderea într-un loc interzis, ceea ce constituie infractiunea.

Alterarea este definitã de modificãrile efective operate în acele date, partiale sau totale.